Dumnezeu nu e numai al vostru

Văd tot mai des fanatici religioși. Oameni care în loc să aibă grijă de familie și de treburile casnice își petrec viața citind rugăciuni și ascultând rugăciuni făcute cu Chat GPT pe Facebook.

Îți știu fiecare păcat, îți spun ce e păcat și ce e nu și se cred cocoși că ei îl au pe Dumnezeu în ei când iau Sfintele Taine. Te obligă și te-ar strânge de gât să crezi. Își obligă copii la diverse chestii fanatic-religioase și le fură copilăria, perioada în care ar trebui să se joace cu păpuși și mașinuțe nu numai ținuți cu capul în Psaltire sau citind acatiste.

Nu am nimic împotriva credinței, nu am nimic împotriva BOR și nici a religiei și celor care cred. Și eu cred. Dar cred mai puțin în formalități. Cred că trebuie să te comporți frumos cu oamenii și pe cât posibil să-i superi cât mai puțin.
Cred că trebuie să fim pe plac unii altora.

Dar când vine un fanatic care în loc să aibă grijă de familie, să petreacă timp cu familia, în loc să facă acestea, el se izolează stând doar cu capul într-o carte de rugăciuni de dimineață până seara, ignorându-și copii, familia și nevoile lor, și îi faci să sufere prin asta, crezi tu oare că te vei mântui?

Din nou spun, și eu sunt credincios, pe cât mi-e cu putință, uneori merg și la biserică, uneori iau și sfintele taine, că spre osândă sau spre curățarea de păcate, Domnul știe. Dar nu vreau să fiu judecat de un fanatic ci de Dumnezeu.

Am scris pentru că am fost provocat astăzi de cineva care știe el ce e mai bine pentru sufletul meu, care se crede sfânt și din acest motiv îmi poruncește ce să fac cu viața mea spirituală.

Și dacă nu voi mai putea scrie aici când mai sunt provocat, voi scrie în gând, și voi memora ce scriu, și tot voi avea un mijloc legal de a-mi calma nervii.