Nu ai zice că arta e utilă la altă chestie decât a decora o încăpere și de a fi admirată. Ei bine este.

Ca să merg un pic pe partea romantică a poveștii de față am să spun că, poate știți deja, arta stârnește emoții. Îți umple un gol, pe care un unele momente din viață îl simți. Pe unele persoane le mișcă muzica, pe alții partea vizuală.

În al doilea rând și un pic mai categoric – arta stârnește discuții, uneori controverse. Arta pornește curente atât în artă cât și în alte domenii care nu au legătură cu arta. De exemplu romantismul. De-alungul timpului au existat numeroase cazuri în care arta a mers prima pe un teritoriu nou, după care au urmat celelalte.

În concluzie. Un tablou poate fi o investiție, pentru că valoarea lui poate crește de sute și mii de ori în interval de ani sau zeci de ani. Un tablou te poate scoate din stări nasoale, sau îți poate oferi stări…sentimente, pentru a nu te simți gol. Un tablou poate crea subiecte de discuție și da naștere la alte produse asociate. Câtă cerneală nu a curs pe seama lui Picasso sau Van Gogh? (biografii, articole, bloguri, etc) și încă curge și acum? Câte filme nu s-au făcut sau câți bani nu s-au rulat în industrie de către galerii? Câtă pâine nu s-a mâncat pe spatele doar a unuia singur…Van Gogh? Câte guri flămânde nu a hrănit? Că era mort deja e altă treabă. Dar câți nu s-au îmbogățit vânzând cu milioane de euro câte o lucrare.

Va prolifera industria aceasta? Sau va pieri? De ce?