Valoarea unui băț de chibrit | Nota 2

Nu sunt vreun filosof școlit în facultăți și nici măcar nu am citit prea multe lucrări filosofice importante. Să spunem că am frunzărit mai mult. Ceva Cioran, ceva Noica, ceva Liiceanu, ceva Platon, ceva Schopenhauer, poate și ceva Nietzsche și alți câțiva pe care nu vreau să-i mai înșir acum.

Totuși, dat fiind faptul că sunt ființă umană capabilă să-mi exprim ideile cât de cât coerent consider că mă calific să scriu câteva note filosofice care poate fi valoroase sau nu, depinzând de cine le citește și la ce nivel intelectual și spiritual este. Și da, am citit într-o noapte toată corespondența dintre Freud și Jung. De ce am adus în discuție psihologia? Pentru că psihologia are ca precursor filosofia. Țineam să știți asta.

Trecând peste această introducere imperfectă destul de lungă pentru o notă filosofică, vreau să aduc în discuție valoarea lucrurilor mici și simple. Valoare unor lucruri sau gesturi care pot părea neînsemnate dar care pot schimba cursul unei vieți, unor popoare sau chiar a unor generații.

Am ales să scriu despre valoarea unui băț de chibrit. Și o să vă spun o poveste care în vreuna din lumi poate fi foarte posibilă. Era odată un tată care s-a pornit pe un drum de munte cu fiul său și a rămas blocat în pădure. Noapte venea și era ger peste noapte. Aveau să moară de frig fără foc. Tatăl nu mai avea la el decât un singur băț de chibrit într-o cutie. Rămânea întrebarea dacă poate aprinde un foc cu el. În alte circumstanțe un singur băț de chibrit ar fi aruncat la gunoi. De data aceasta putea salva vieți. Și acel tată a aprins focul foarte atent cu un singur băț de chibrit. Dacă nu ar fi existat acel băț de chibrit, cei doi ar fi murit înghețați în mijlocul pădurii.

Noi mai știm și alte povești de la școală. Spre exemplu valoarea unei virgule și cum dintr-o virgulă pusă greșit s-au început războaie. Sunt poveștile de la școală dar sunt posibile. Am vrut să dau ca exemplu un lucru fizic, un bun. Ce sumă ar fi dat tatăl pentru un băț de chibrit în acea noapte friguroasă. Probabil tot ce avea și se mai și împrumuta. Doar pentru un simplu băț de chibrit care nu valorează nici măcar un ban.

În condiții obișnuite cumpărăm o cutie de chibrituri cu 10 – 20 bani. Prin urmare, cutia având vreo 30-40 bețe, valoarea unui băț ar fi sub un ban, așa cum am spus. Am putea spune că un lucru fără valoare a căpătat o asemenea valoare în condiții de urgie încât proprietarul, chiar dacă ar fi fost cel mai bogat om de pe pământ, și-ar fi dat întreaga avere pentru acel băț de chibrit, pentru a se putea salva și a-și putea salva fiul.

Să reflectăm mai adânc la problema aceasta pentru că pare simplă dar nu e. Am putea spune că este o problemă mascată de economie și este vorba despre cum valoarea extrinsecă a unui obiect poate crește în condiții extreme. Nu este așa. Aș muta această problemă din registrul științei economice și din orice alt registru mai mult sau mai puțin științific în registrul filosofiei. Și tot stau și cuget la ceea ce am scris și la această problemă și nu pot să-i dezvolt o definiție, sau o încadrez într-un concept. Cu atât mai puțin să o rezolv. Rămâne doar întrebarea: și care este totuși valoarea reală a unui băț de chibrit, când, cu el, se pot printre altele, și aprinde ruguri precum cel pe care a ars Giordano Bruno acum aproximativ 500 de ani.?