Valoarea intrinsecă a lucrurilor

O să vă spun o povestire. Era o dată un om, într-o pădure, cu un copilaș mic, rămas blocat în munți. Li s-a stricat mașina. Telefon nu. Săracul tată nu avea la el mai nimic. Peste noapte avea să fie frig și nu ar fi rezistat niciunul fără foc, fără încălzire care de la mașină nu avea cum să o mai ia.

Săracul tată găsise colo în pădure niște lemne oarecum uscate, care s-ar fi aprins dar nu mai avea la el decât o cutie cu un singur băț de chibrit. UN SINGUR BĂȚ DE CHIMBRIT. De asta depindea viața lor. Așa că vă întreb pe voi, cât costă o cutiuță de chibrituri? Infim de puțin. 0.5 RON…10 bani…poate și mai puțin. Un băț de chibrit cu mult mai puțin. Poate nici măcar un ban. Așa că pare că nu are valoare.

Dar cu bățul acela de chimbrit, cu obiectul acela care nu are valoare, a aprins focul tatăl și au supraviețuit nopții geroase în pădure. Și și-au salvat viața. Urmând ca a doua zi să fie găsiți. Aceasta este valoarea unui obiect aparent fără valoare. Valoare intrinsecă. A putu salva vieți.

Așa că prețuiți fiecare obiect, chiar dacă pare fără valoare și gândiți-vă de două ori înainte să-l aruncați! Un obiect nu are valoarea doar oferită de piață ci și valoarea oferită prin ceea ce se poate face cu el. Pablo Escobar când era încolțit de polițiști a făcut un foc mare din grămezile de dolari pentru ca fiul său să nu înghețe de frig. La ce îi foloseau banii dacă nu avea cu ce să se încălzească? Acesta este opusul poveștii cu bățul de chimbrit.

Nu zic că banii nu au valoare sau că un băț de chibrit ar trebui să valoreze mai mult. Doar că uneori așa se întâmplă. Prețuiți ce aveți fie el și puțin!