Și totuși

Și totuși parcă ce e rău într-un pic de nepăsare…Când toată lumea empatizează cu toată lumea parcă și obosești de atâta empatie. Obosești să mai suferi pentru altcineva.

Și totuși parcă ce e rău într-un pic de moment de glorie când ai stat cu capul plecat o viață întreagă sperând să treacă lipsa de demnitate și nu a trecut.

Și totuși parcă ce e rău în a iubi viața, a înțelege cum să o iubești și a trăi pentru propria plăcere și după bunul plac.

Și totuși parcă ce e rău în a ierta și a nu ierta și a face diferența când trebuie să faci una sau alta.

Trăiește pentru tine tinere! Descurcă-te! Nu cere de la nimeni. Muncește, plânge, desfață-te, fii liber într-o lume în care nu mai poți fi!

Dar parcă ce e libertatea…A-ți permite un dram de nepăsare, asta e libertatea. În a încerca să nu te mai consideri salvatorul de serviciu a-l umanității…în asta constă libertatea.

Ești liberi să urăști tinere, pentru că ura e un sentiment nobil. Nenobilă e mișelia și naște lașitate însă urăște dacă vrei, dar nu fă rău nimănui, nici celui pe care îl urăști, dar dacă vrei urăște. Nu-ți impune să fi perfect pentru că nu e posibil. Nimeni nu e perfect. Toți au un trecut cu mai multe sau mai puține greșeli.

Așa că fii liber! Spirit liber! Luptă pentru tine! Luptă pentru integritatea ta fizică și psihică pe cât poți, pentru că în locul tău nici măcar mama ta nu o va face.

Vor exista oameni care te vor ajuta, vor exista oameni care îți vor pune piedici. Nu privi totul în alb și negru. Nu e chiar așa. Nu există dușmani și prieteni. Crede-mă! M-au ajutat dușmani și m-au umilit prieteni! Așa că fi la locul tău și trăiește! Fi viu!