Ceea ce numim “Viață”

Te naști. Ești copil. Nu știi nimic decât ceea ce ți se spune. Părinții muncesc amândoi, (dacă ești norocos și îi ai pe amândoi) pentru a cumpăra o locuință, maxim o casă. Se ceartă se împacă apoi iar se ceartă. Mergi la grădiniță. Ești mic. Alții sunt mai mari ca tine. Alții sunt mai bogați ca tine dar tu nu o știi. Însă vezi că te tratează cu superioritate. Nu știi de ce. Nu știi că treburile se învârt în jurul banilor și statutului.

La fel cum nici la școală nu știi. Crești și mergi la școală. Alții sunt favorizați. Deși înveți nu iei note mari. Profesorii se ocupă de alții mai mult decât tine. Ajungi la liceu. Ai parte de bulling. Ești prea gras sau prea slab, ești cu coșuri pe față sau sărac. Înduri sau te revolți. Ai tot tu de suferit pentru că tu ești considerat agresorul și problema dacă te aperi.

Nu îți dorești să faci o facultate, vrei doar să scapi mai repede de chin. Trece liceul. Ajungi la BAC. Îl iei pentru că în ciuda a toate încă te mai duce capul, încă ești inteligent. Părinții nu îți mai dau bani. Te angajezi și faci muncă fizică grea. Faci banii tăi. Puțini dar îi faci. Ce faci pe mere dai pe pere însă nu ești nevoit să mai ceri.

Mergi dimineața la muncă la ora 7, ajungi acasă de la muncă la ora 10 noaptea. Patronul trage de tine. Nu ai timp de ieșit cu prietenii. Încet încet nu mai ai prieteni. Trec anii. Munca te epuizează. Începi să te simți rău. Ai tăi te trimit la psihiatrie crezând că ești bolnav psihic. Și ești bolnav psihic pentru că toate una peste alta au contribuit la boală.

Te externezi. Continui să muncești pentru că nu vrei să te lași de muncă. Ar fi rușinos din partea ta. Muncești și mai mult. Faci și mai mulți bani însă nu sunt suficienți. Ți se pare doar că sunt mulți. Alții au și mai mult. Ce iei pe mere dai pe pere. Îți aduci aminte de un vis, că voiai să fii cineva. Încerci. Nu reușești să iei examenul deoarece nu te mai poți concentra deoarece ești bolnav.

Întâlnești perechea. Te căsătorești. Vine primul copil. Ai nevoie de bani. Pleci cu consoarta afară din țară la muncă. Crez că o să fie mai bine. La început e. Apoi apar problemele. Nu mai e așa ca la început, vă trebuie și bani și vine și al doilea copil. Viața e grea. Nu mai ești tu. Nu mai ai timp de tine. Nu-ți permiți să te relaxezi. Aștepți pensia și să crească copiii.

Copiii sunt răi. Nu te respectă și își bat joc de tine. Îți cer bani și nu muncesc, sunt leneși. Au descoperit drogurile. Se droghează și singurul lor viitor cert e să că vor sfârși morți de ciroză sau de supradoză de la alcool și droguri. Cresc și mai mari. Te iau la bătaie. Nevastă-ta a murit de mult de inimă rea. Ești singur…E doar o poveste…