Ce este filosofia în opinia mea

Se pare că, cuvântul filosofie, nu mai are aceeași semnificație ca în urmă cu aproximativ 2000 de ani. Pe vremuri, în Grecia antică, filosofia însemna: iubirea de înțelepciune.

Odată cu apariția marxismului, cuvântul filosofie, cred că și-a cam pierdut din înțeles, de vreme ce și bunul simț ne îndeamnă să dăm dreptate faptului că marxismul aplicat nu a fost un lucru bun, nu a fost un lucru înțelept. Se știe că marxismul a fost ideologia de bază a regimurilor totalitare, sisteme în care erau persecutați și torturați oameni care se aflau împotrivă, sau care încălcau regulile impuse de conducător și supușii lui. Putem da ca exemplu regimurile lui Ceaușescu,  lui Mussolini sau regimul Stalinist.

Prima oară când am luat cunoștință cu filosofia a fost în perioada liceului, dar nu în cursurile predate, pentru că nu ni se preda filosofie la liceu, ci dintr-o carte, dintr-un manual de filosofie, împrumutat de la un prieten.

Am citit tot manualul pe nerăsuflate, dorind să aflu calea spre fericire, deoarece mă simțeam nefericit. Între timp am aflat că, calea spre fericire nu o poate deschide filosofia, ci insul, prin propriile sale gânduri.

Am citi din Cioran, am citit din Noica (Noica mi-a plăcut mai mult), am citit din filosofii străini și mi-am completat lectura cu romanele lui Dostoievki, romane cu note fine de psihologie dar și cu alte cărți care te familiarizează cu domeniul.

Cineva mi-a spus că filosofia este precursoarea psihologiei, care este o pseudoștiință în opinia mea, pentru că mintea și gândurile omului și cum funcționează cu adevărat rămâne încă un mister pentru știință, existând mai multe teorii dar niciuna bazată pe concret. De altminteri chiar în manualul de filosofie am citit că, filosofia este o combinație de artă și știință.

Prin urmare, în opinia mea, filosofia este o combinație între artă și știință, și o precursoare a psihologiei, știința care se ocupă cu studiul comportamentului uman și ramurile adiacente.

Desigur, am putea să punem la îndoială tot, și să contestăm toate curentele filosofice, fie ele noi sau vechi, de vreme ce gândind și prin gândire poți fii de acord sau să combați cu argumente solide, cam tot ce înseamnă curente filosofice. Și chestiile astea sau întâmplat deja, noi curente filosofice au apărut. La fel s-a întâmplat și în psihologie cu psihanaliza lui Freud, rămânând cu mult în urmă, față de teoriile noi din psihologia contemporană.

Lucrul acesta ne înfricoșează într-o oarecare măsură, pentru că această știință, să-i zicem totuși știință ,(pentru că are calitatea de știință în prezent), se schimbă de la un deceniu la altul. Ori viața unor oameni și fericirea lor depind de ea. De vreme ce matematicile nu s-au schimbat și doi și cu doi în continuare fac patru, iar tabelul lui Mendeleev rămâne același de sute de ani, filosofia și psihologie se schimbă și se adaptează cu anii, și nu rămâne ancorată în concret, în palpabil, nu este riguroasă, nu are baze solide. Și în opinia mea nici nu va avea vreodată rămânând la fel ca teologia, adică poți crede sau nu poți crede, în mare măsură.

Filosofia, deși unii m-ar putea contrazice, nu este o pierdere de timp ci o adevărată forță, menită să creeze sau să distrugă, în funcție de cum a fost programată. Există multe idei și curente filosofice vechi și noi pe care mulți continuă să le studieze, măcar din curiozitate dacă nu pentru aprofundarea acestui domeniu atât de vast, cum este filosofia.

În epoca AI, care de-abia am început-o, cred că se va dovedi și chiar se dovedește extrem de importantă gândirea critică și chestiile de ordin filosofic, în ceea ce privește programarea mașinilor de calcul precum este Chat GPT, care pot învăța și se pot dezvolta singure. Treaba mai gravă și complicată este că mașinile de Inteligență Artificială acum au început să ocupe funcții și locuri de muncă pe care altă dată oamenii le ocupau. De aici vine și nevoia de a ne păstra capacitatea de gândire critică și a discerne răspunsul dat de Chat GPT, de Inteligența Artificială, și a-l trece prin filtrul propriei gândiri și a nu-l lua de bun. Altfel nu vom ajunge decât să fim o civilizație condusă de propria noastre creație.

Am auzit că într-un stat din lume rolul unui prim-ministru a fost dat inteligenței artificiale. Unii de prin diferite companii caută chiar să schimbe rolurile cheie din organizație, cu algoritmii inteligenței artificiale, aceștia din urmă dovedindu-se mult mai eficienți și mai rapizi.

Ce ne va rămâne nouă oamenilor de făcut?