Puțin îmi pasă de numărul de unici de pe site-ul meu, puțin îmi pasă de cât de mulți mă vizitează. Scriu pentru că așa trebuie. Scriu de dragul de a scrie și scriu pentru exercițiul scrierii.
Știu sigur că există câțiva, fie din țară fie din afară, care îmi vizitează blogul să vadă ce mai scriu. Pentru ei scriu, și pentru mine. Pentru că a scrie îmi face bine. Pentru că a scrie mă vindecă.
Când eram copil de-o șchioapă, de nici nu puteam prea bine să merg, am început să plâng în brațele mamei. Mătușa mea mi-a oferit un pix. Am încetat să mai plâng atunci. Am început să studiez acel pix cu atenție. Era translucid, poate cu buton și arc, nu mai țin minte exact, probabil de la marca Bic.
Minunea se produsese. Nu mai plângeam. Și era el, pixul. Mai târziu aveam să îndrăgesc a scrie cu pixul. Citeam tot ce ne dădea profa să citim, și conspectam toate cărțile, pe caiete studențești. Așa zise temele de vară. Alte vremuri erau atunci. De-abia ieșisem de sub comunism…
PENTRU A PUTEA CÂȘTIGA BANI CU DAEDALUS ONLINE TREBUIE SĂ VĂ CONFIRMAȚI CONTUL PE EMAIL
Comenteaza