Jurnal de fapte și gânduri – Vârsta

Tânăr fiind până pe la vreo 38-39 de ani nu mă gândeam la viitor și la faptul că, cândva o să fiu defunct. Abia acum vreo 2-3 ani am început să mă gândesc mai serios la perioada când voi avea o vârstă mai înaintată. M-am gândit dacă o să ajung acea vârstă și dacă mă voi descurca cu sănătatea și toate celelalte…Chestia asta mi-a provocat de multe ori un fel de anxietate.

Nu vreau încă să-mi cumpăr sicriu stați liniștiți, deși pe la țară se mai practică să-ți cumperi sicriu încă în viață fiind și să-l pui în pod, pentru când va veni perioada.

Am trăit și bucuria maximă și plăcerile tinereții și tristețea și neplăceri. Însumând toate cred că balanța este pe plus sau cel puțin așa văd eu acum situația.

Am vrut multe, multe le-am realizat din ce am vrut și multe au rămas nerealizate. Nu se pot toate, sunt conștient de asta.

Scriu acum de parcă ar fi o scrisoare de rămas bun…ce m-a apucat?…nu este, mai am de gând încă să mai trăiesc și să mă bucur de viață. Pentru că dacă trăiești clipa și știi să te bucuri de ea poate fi al naibii de faină.

Viața este relativ scurtă în opinia mea. Am 41 de ani și parcă au trecut ca un tren prin fața mea, vagon cu vagon. Se apropie ultimele vagoane și trenul va fi fost dus de tot. Însă nu aștept să treacă, în timpul ăsta profit de timp. V-am pus pe gânduri?