În anii ce-au trecut

Dacă mi-ar fi spus cineva pe la 18-20 de ani prin ce o să trec și de ce o să am parte în viața mea în anii ce vor urma fie aș fi râs sau l-aș fi pocnit.

Adevărul este că viața este imprevizibilă de cele mai multe ori. Mai ales când ești tânăr și nu știi să estimezi sau să prevezi prea bine viitorul. Dar nici când ajungi o vârstă mai înaintată nu ai de unde să știi prea bine.

Ce am observat în toți acești ani este că, karma chiar există: am făcut rău – am primit rău, am făcut bine – am primit bine, mi s-a făcut rău – i s-a întâmplat ceva rău.

Nimeni din cei care mi-au făcut rău nu a rămas nepedepsit de soartă. Din acest motiv am ales să rămân calm și să-mi văd de viața mea când sunt provocat sau mi se face rău, pentru că l-a un momentdat persoana respectivă o să dispară din viața mea. Și unora li s-au întâmplat chestii grave. Așa că nu mă mai stresez, soarta se răzbună în locul meu.

Iar persoane care astăzi erau răutăcioase gratuit peste un timp nu mai erau pe lângă mine. Așa s-a întâmplat, pe cuvânt.

Iar dacă am mai învățat ceva am învățat să nu fiu paranoic așa de mult și să-mi urmez instinctele. Pentru că instinctul meu niciodată nu dă greș.

Am învățat și că iubirea există dar nu durează și că trebuie să te bucuri de ai când o ai. Și că trebuie să ai un echilibru între a trăi în prezent, a te gândi la trecut și a te gândi la viitor.