Când inima bate cu putere

Cu toții am simțit fluturi în stomac ca adolescenți față de o persoană de sex opus. Cu toții am fost îndrăgostiți și majoritatea au avut dragostea neîmpărtășită sau complicată măcar o dată în viață. O dragoste bolnăvicioasă și pătimașă de adolescent care ne-a stârnit dar ne-a și călit după ce ne-am dat seama că greșim adorând.

Inima atunci bate cu putere. Hormonii specifici sunt la cote maxime și numai providența știe ce este în capul nostru. E ceva neurochimic? Ce fel de boală este asta de o poți trăi chiar și la vârste înaintate și te poate băga într-un spital de boli mintale? De ce idealizăm și punem pe piedestal un om? Și ce se petrece în creier când iubim pătimaș, când suntem îndrăgostiți?

Aș putea spune că este o reacție a organismului la anumiți stimuli, fie ei vizuali, auditivi sau olfactivi, tactili sau de ce nu la un al șaselea simț în care doar unele persoane cred că există cu adevărat. Oricare ar fi stimulii se întâmplă ceva cu noi…suntem bucuroși sau aș putea spune în extaz când îi primim și suferinzi când nu.

Apoi, dintr-odată apare suferința, pentru că în dragoste pătimașă, apare întotdeauna și suferința. Unii nu reușesc să treacă cu brio peste suferință, nu reușesc să fie tari, și fac gesturi necugetate. Nu îi judecăm aici.

Unii dintre noi învață să treacă prin filtrul gândirii ceea ce văd, aud și simt de la persoana de sex opus, și mai apoi să aducă în inimă, mai apoi să se îndrăgostească. Dar ce te faci când se întâmplă să te îndrăgostești fără să gândești? Cred că a fi îndrăgostit până peste urechi trebuie să fie oricine măcar o dată în viață.

Nu-mi permit aici să dau din casă dar pot spune că, la vârsta adolescenței, am fost îndrăgostit și eu. Așa că sunt în cunoștință de cauză. Este posibil ca printr-o anomalie a naturii unii sau unele să nu fi fost îndrăgostiți niciodată. Să nu fi simțit niciodată acei fluturi în stomac. Nu știu ce au pierdut. Este o senzație unică pe care îți permiți, dacă ești un om cu capul pe umeri și decent, să o trăiești doar ca adolescent sau tânăr.

Unii sau unele pot să nu recunoască, că au fost îndrăgostiți, pentru a nu părea slabi dar nerecunoscând chiar slabi sunt. Pe alții i-a lăsat providența bolnavi, cu diferit afecțiuni precum autismul, și nu pot simți. Însă dacă providența te-a binecuvântat cu capacitatea de a fi îndrăgostit, și ți-a permis să te îndrăgostești, consideră asta dragă cititorule o binecuvântare chiar dacă mai și suferi. Totul va trece, și suferința și sentimentele nobile. La urmă nu rămâne decât o privire rece, discernământ și o nostalgie față de copilul din tine.