O fostă iubită, nu știu, poate și actuală, (căci viața mi-e așa confuză în ultima perioadă, atât ea cât și eu însumi) avea o vorbă…”eh, ce vorbim nimic…”

În ultima perioadă dau tot mai mult de (și am de a face cu) persoane (uneori din cercul apropiat) care vorbesc nimic. Nu transmit nimic, deși gura o deschid și limba o învârt. Deși articulează sunete. Scot cuvinte, corecte, propoziții corect formulate sau fraze. Însă fără valoare.

Încerc să găsesc o explicație acestui fenomen straniu. Nu am prima oară de-aface cu el.

Îmi aduc aminte cu drag de perioada în care iubeam. Cu foc. Cuvintele ei cât și ale mele erau pline de înțeles.

Iar acum pace. Goliciune. Secetă…