Mă tot uit în stânga și în dreapta, la est și la vest. Încerc să găsesc o logică în toată dezordinea din țară.

Ne punem speranțe în politicieni de fiecare data când se apropie alegerile. Credem că ei ne vor salva. Nu zic că e imposibil. Zic că e puțin-probabil. Nu zic că ei nu-și au rostul lor. La fel cum și dumnealor nu ar trebui să spună (sau poate nici nu spun) că noi nu avem rolul nostru.

Nu o să vină nimeni din parlament să-ți dea cu mătura prin casă. Să nu ai așteptări prea mari.

Atribuțiile fiecărui reprezentat sunt limitate.

Și oricum, dacă e să ascult povești prefer Frații Grimm sau cele de Creangă.

Până nu vom fi un tot unitar și omogen nu vom funcționa bine ca țară. Sistemul nu e de vină. Sistemul nu s-a creat singur. Sau dacă s-a creat nu l-am întreținut decât noi, pătura de mijloc, de jos și da…ei între ei.

Am mai spus poate. Repet. Mentalitatea pe care o creem ca popor, felul în care ne creștem copii (cei care au), simțul civic, corectitudinea socială și hărnicia ne vor salva. Nu în ultimul rând hărnicia. Așa că…