Mă tot uit în stânga și în dreapta, la est și la vest. Încerc să găsesc o logică în toată dezordinea din țară.

Ne punem speranțe în politicieni de fiecare data când se apropie alegerile. Credem că ei ne vor salva. Nu zic că e imposibil. Zic că e puțin-probabil. Nu zic că ei nu-și au rostul lor. La fel cum și dumnealor nu ar trebui să spună (sau poate nici nu spun) că noi nu avem rolul nostru.

Nu o să vină nimeni din parlament să-ți dea cu mătura prin casă. Să nu ai așteptări prea mari.

Atribuțiile fiecărui reprezentat sunt limitate.

Și oricum, dacă e să ascult povești prefer Frații Grimm sau cele de Creangă.

Până nu vom fi un tot unitar și omogen nu vom funcționa bine ca țară. Sistemul nu e de vină. Sistemul nu s-a creat singur. Sau dacă s-a creat nu l-am întreținut decât noi, pătura de mijloc, de jos și da…ei între ei.

Am mai spus poate. Repet. Mentalitatea pe care o creem ca popor, felul în care ne creștem copii (cei care au), simțul civic, corectitudinea socială și hărnicia ne vor salva. Nu în ultimul rând hărnicia. Așa că…

Castiga bani cu Daedalus