O să vă povestesc în sumar despre cum a fost viața mea și sper ca acest unic capitol să fie ușor de înțeles pentru toată lumea.

O să încerc să acopăr pe oricine care mi-a încredințat secrete și mi-ai zis să nu le mai dezvălui. Pe unele le-am uitat, pe altele le mai țin minte. Nu am uitat nimic defapt.

E firesc să greșești și cred că oricine își face sau și-a făcut procese e conștiință la un moment dat.

E firesc să ierți și să fii iertat. Chiar și de lege. Cine nu greșește?

Introducere

M-am născut în 28 mai 1984.

M-am născut într-un orășel din Bucovina, în Gura Humorului, la maternitatea orașului.

Mama mea de mic copil a muncit foarte mult. Fiind cea mai mare din familie a avut grijă de toți, și mai trebuia să facă și treburile casnice, în timp ce ceilalți se jucau. Poate și de asta i-a plăcut munca. A fost nevoită să-i placă. Până l-a urmă un rău, un lucru care nu îți place ajunge să îți placă dacă îl faci în mod repetat. Devii dependent de el.

S-a descurcat și ea cum a putut. Și ea a avut visuri mari, însă i-au fost zduncinate de realitate și de răutatea oamenilor. Nimeni nu a avut milă de ea și nu a fost ținută ca în palmă. A muncit mult, muncă agricolă, i-a plăcut și ei cartea, și a învățat foarte bine și cred cu convingere că ar fi trecut orice exam cu brio și cu notă maximă. I-a păsat însă de familie.

Bunica mea din partea tatălui provenea dintr-un vechi neam regal demult pierdut. Poate din cauza asta a și căutat un Mîndrilă, cu care în trecut erau relații vechi de prietenie. Până l-a urmă l-a găsit și a dus o viață liniștită până la bătrânețe, l-a vârst de 91 de ani.

Bunicul însă s-a stins mult mai devreme, răpus de cancer. Nu l-am cunoscut, l-am văzut în poze însă, era un om înalt, bnine-așezat, înțelept și cu multă răbdare din câte am auzit. Era braconier pe vremea aceea și ducea acasă de mâncare familiei, motiv pentru care nu au răbdat niciodată de foame cât el a trăit.

Mama mea s-a căsătorit cu tatăl meu prin 1973. S-au iubit și se iubesc unul pe altul mult, într-un fel doar al lor, și cred că se vor iubi până la moarte.

Eu sunt rodul iubirii lor sincere și când au descoperit pentru prima oară farmecul adevărat al dragostei sincere și depline, intense. M-au conceput într-o noapte cu lună plină, ceea ce m-a făcut să fiu și eu un om sntimental, nocturn, căruia îi plăcea să trăiască intens.

Copilăria

Nu mai știu în ce an am fost dat la grădinița din sat. Din ceea ce îmi mai aduc aminte la grădiniță este faptul că într-o zi mi-am uitat cravata roșie acasă, cravata de pionier care se prindea cu un nasture la cămașă. Un nasture sau doi, nu îmi mai aduc aminte.

Am fost mustrtat de educatoare, nu mai știu cin era pe atunci educatoare. Oricum era una foarte de treaba care știa bine ce face, având grijă de copii la modul cel mai serios. Intuia și știa pe deplin ce urmează, și poate și din această cauză pregătea copii cât mai bine pentru viitor.

Literele și tabla înmulțirii le știam deja de mult de pe timpul grădiniței când mama mi-a cumpărat un abecedar și un caiet de matematică care avea pe spate tabla înmulțirii și tabla adunării și scăderii, și bine înțeles a împărțirii care poate mi-a fost cel mai greu să o înțeleg.

Însă până l-a urmă am înțeles-o. Lucru care m-a făcut defapt să-mi dau seama că am fost un mic egoist și nu-mi plăcea să împart. Așa că până l-a urmă nu am avut ce face și am învățat și acest lucru.

La școa în prima zi de școală am plâns, nici eu nu mai știam de ce. Copii, colegii, unii dintre ei râdeau de mine, lucru care mi se părea și mie amuzant.

Am trecut prin școală repede. Examenul de capacitate l-am luat cu note mari. Le-aș fi luat cu note și mai mari dacă aș fi avut condiții de învățat mai bune, cu profesori care să nu pună preț pe al cui este copilul, cu profesori drepți.

Nu spun că erau toți așa însă unul era sigur. I-am învățat însă materia dumnezeiește pe cont prorpiu, fără ca să aibă grijă de mine în mod deosebit, cercetând pe cont propriu mai toate materiile, și neașteptând să mă ajute maicămea sau taicămiu la vreo materie, vroind singur să înțeleg ce se petrece.

Așa că atunci când am luat capacitatea și la mate am luat notă mare a rămas cu gura căscată, și mi-a arătat dinții lui clonțoși și nespălați, nemulțumit probabil.

Totuși a fost un profesor bun, m-a învățat o chestie pentru care am luat o notă de nouă în liceu. Mi-a plăcut matematica ce-i drept, poate și de aia în băteam capul atât de mult, la fel ca și cu literatura.

Adolescența

Adolescența pentru mine a fost una tristă privind cu ochii de acum. Una în care povești de dragoste s-au succedat una după alta, fără vreun deznodământ.

Armata

Armata a fost remediul meu împotriva depresiei.

Munca

Am muncit pe diverse șantiere.

Asta e Adina, viața mea.

Mi-au scăpat multe lucruri și nici nu am timp să mi le amintesc pentru că ar fi o poveste nerelevantă. Ceea ce este important este că trăim și eu și sper că ești bine și tu și te rog dă-mi un semn dacă e așa.