Încep așa. În anul 2011, am fost influențat să semnez un act în spitalul de psihiatrie Câmpulung Moldovensc, probabil pentru a fi de acord cu un tratament experimental, numit Olanzapină, injecții. Mi s-a spus în felul următor: „Semnați!!! Vreți să rămâneți toată viața în spital??!” De frică, am semnat. De frică și din respect pentru tagma medicilor. Adică s-a pus presiune pe mine să semnez. Inițial am vrut să nu semnezi dar de frică, pentru a nu rămânea toată viața în spital, am făcut-o, am semnat.

În urma unei injecții, probabil făcute greșit, subcutanat și nu intramuscular, am înnebunit efectiv, pentru că doza mi-a intrat toată odată, am savarșit o fapta în anul 2013 pentru care sunt condamnat și acum, în momentul de față, la un act medical obligatoriu: zilnic tratament psihiatric. Mentionez faptul ca unul dintre efectele adverse mentionate in prospect este: moarte subita. Mai sunt și alte efecte adverse precum agresivitate sau diabet.

Cert este că acele injecții mă distrugeau, nu mai eram în stare nici să merg. O dată mi s-a făcut foarte rău de la acele injecții așa că în spital m-au îndopat cu ceai, am fost obligat să beau în vreo 10 minute, cam 2 litrii de ceai, sau chiar mai mult, cană după cană, de metal, din acelea mari, care au vreo 250-300 ml. Era să-mi crape stomacul. Nu am un stomac așa de mare… metodă de tortură de tip comunist.

Acest medicament mi s-a și înlocuit cu pastile. În prezent sunt dependent de ele și intru în sevraj dacă nu le am. Chestie care se pare că nu deranjează pe nimeni, vrând să mă lase fără ele la un consult, adică mai exact să-mi schimbe tratamentul. Să mă lase fără otrava pe care sunt obligat să o consum în mod regulat. Sunt dependent de ele.

Am fost odată acuzat că am fost beat, când defapt era efectul injecției. Familia și acum crede că eram beat, pentru că așa le-a spus cine le-a spus de acolo de la spital. Asta fără să mi se pună vreo fiolă sau ceva.

Menționez că sunt militar, în rezervă, am calitatea asta, am făcut armata la pompieri, și am activat în MApN. Acest lucru îl pot dovedi cu acte.

Sunt întrebat tot timpul dacă am halucinații la consultații, răspund de vreo 10 ani, că nu, și chiar nu am. Mi se pune același set de întrebări, fără ca să scap de această pedeapsă, adică obligativitatea la tratament psihiatric de vreo 9 ani.

La spitalul de psihiatrie la care am fost s-au făcut descinderi de către procurori, iată aici știrea apărută în presă, în ziarul Adevărul: Experimente ilegale pe pacienţi suspectate la Spitalul de psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc.

Menționez că inițial, am mers din propria inițiativă la psihiatrie, în anul 2007 parcă, nu m-a forțat nimeni, înainte de a se întâmpla tragedia din anul 2013. În urma tratamentului neobligatoriu pe atunci începeam să mă simt rău. După ce luam acele pastile care pe atunci nu le luam în mod obligatoriu începusem să mă simt rău și să am tot felul de stări ciudate. Din nou, foarte multe efecte adverse le aveau și acele pastile, unul dintre ele erau „gânduri suicidale”. Venlafaxină, așa se chema tratamentul pe care îl luam atunci.