Mătușa era o fire foarte spirituală, și descurcăreață, de felul ei. Deși a trăit mult, mare parte a tinereții și maturității a trăit-o în sărăcie, însă a trăit bine. A știut să se bucure de plăcerile vieții, de micile plăceri ale vieți, i-au plăcut bărbații puternici, ea însăși fiind o fire puternică și luptătoare.

Țin minte că ne ajuta la fân. Când se făceau căpițe, tatăl meu, fratele ei, o chema la clacă, să ne ajute. Știa să facă, căpița ca nimeni alta. Martori îmi sunt cei care venau veneau* la clacă, inclusiv vara mamei mele, mătușa.

Nu am amintiri precise cu ea. Nu a iești cu nimic în evidență încât să-mi suscite memoria, viața mea, și relația mea dintre mine și ea a decurs lin, mă rog, cât se putea de lin.

Ea m-a învățat cum să beau sucul din sticlă. Și tot ea m-a găsit când m-am rătăcit în oraș, în prima mea zi de școală. Lucra la o fabrică de îmbuteliat băuturi răcoritoare, și mi-a adus un suc dintr-acelea cum era pe vremea comunismului la noi, cu gust de lămâie.