Nu știu de ce în ultima vreme tot îmi aduc aminte doar lucruri negative legate de copilărie. Să fie oare adevărată vorba că răul ți-l aduci aminte mai ușor.

Îmi amintesc acum vag o bătaie cu nisip cu un prieten/vecin din copilărie.

Nu știu de la ce începuse bătaia cu nisip și care o începuse. Cert este că eu m-am ales cu niște nisip bine în ochi de la prieten. În așa fel încât nu mai puteam vedea și clipeam foarte repede. Iar lacrimile îmi curgeau șuroaie. Parcă poate țin minte am avut și capul spart cu un bolovan de la vecinul. Eh, de-ale copilăriei.

Dar movila aia cu nisip din fața caselor mi-o aduc și acum aminte și o văd. Eu de o parte a movilei, el de ailaltă. Eu dădeam cu nispip, el dădea cu nisip. Nu mergeam cred încă nici pe-atunci la școală. Vârstă preșcolară cred. Nu mai știu exact.

Cert e că mi-e din ce în ce mai greu să penetrez trecutul, când prezentul mă doare și face presiuni asupra mea, aș recurge la schema “din prezent înapoi în trecut”.

Mai vedem însă. Mai vedem cum vor curge amintirile.

În postarea viitoare o să vă povestesc despre furtul jucăriei de lemn.

Rămâne-ți aproape pentru că vor urma niște amintiri care vă pot face curioși. De exemplu pieptul de cocoș, sau rahitismul, boală de care am suferit, deși ai mei aveau bani.