Obișnuiesc să alerg. Mi-a intrat chestia aceasta în sânge de pe vremea când eram în armată. Antrenamente, chestii, etc. Și acum nu pot fără mișcare. La fel ca un drogat sau un fumător care nu poate fără drogul lui. Plus că mai am și alte păsărele.

Așa că mă trezesc dimineața pe la vreo cinci și alerg vreo 1.5 Km. Nu e mult. Dar e intens.

Partea la care vroiam să ajung e faptul că locuiesc într-un sătuc. Bine, e zonă rurală legată administrativ de oraș. E cartier al orașului. Dar tot rurală e. Oameni au cai, vaci, porci, etc.

Or să vezi pe cineva care dimineața pe la 5 cu noaptea în cap aleargă pe un drum, oarecum forestier pe care circulă căruțași, pădurari, sătenii de la tine din sat…e oarecum…nu prea în status. Ca să nu mai adaug că în dimineața asta chiar m-am intersectat cu vreo doi.

Partea faină e că m-am obișnuit cu treaba asta. Nu trebuie să-ți pese de ce zice lumea. Trebuie să te doară în 14.

Așa că dacă ai ceva de făcut, mă refer în special la vreun sport sau gimnastică, aplicăți o durere de p…