A trecut vremea când eram stăpân pe mine. Pe gândurile mele și pe ce făceam. Apar tentații.

Sunt un sclav. Al banilor. Al familiei. Al obiceiurilor pe care le-am adunat de-a lungul timpului. Al muncii.

Cad pradă tentațiilor. De fapt nu toți cădem?

Alte generații se ridică. Și le facem loc ușor ușor.

Totuși odată cu trecerea anilor ne facem cât muntele. Facem risipă de bani și strângem amintiri…un lucru de preț, poate cel mai de preț. La fel că și cunoștințele.

Oferă-le dacă ești bătrân. Copiilor tăi, tovarășilor, prietenilor. Nu le ține doar pentru tine crezând că pierzi tot.

Nu te lăsa futu de cap căci vei fi încercat.

Unii poate mă judecă. Pentru tot ce am făcut și tot ce nu am făcut. Mă doare-n pulă. Zic fie. Și merg mai departe. Clar că nu-mi place să fiu dezbătut de târfe. Cui i-ar plăcea?

Am greșit. Știu. De multe ori. Le trag și acum.

Mi-am dat cu ciocanul în deget de mai multe ori.

Unii poate îmi mulțumesc pentru ajutor. Oferit necondiționat și fără să aștept nimic în schimb. Așa să faci și tu copile. Dacă poți ajuta, ajută. Și așteaptă-te să fii taxat chiar de persoanele pe care le-ai ajutat. Să fii trădat chiar de ele.

Tre’ să te doară. Și te va durea. Totuși numai așa vei simți că trăiești. Nu urî când simți că trebuie să iubești.

Iubește! Iubește-le pe femei. Nu le lăsa să sufere!

Ferește-te de curve! Dacă nu ai ce face acceptă-le și tolerează-le!

Și nu uita! Nimic.

Eu m-am închis în mine.

Nu are rost să mă mai plâng.

E vară…și cazi pradă tentațiilor.