Tehnica loviturii de stat – Curzio Malaparte sinteză

Carte cuprinde multe referințe, fapte și personaje istorice din diferite locuri și în perioade varii de timp. Este mai mult o carte de tip manual pentru guvernanți pentru apărarea statului de drept, și pentru a evita o eventuală lovitură de stat.

Cartea este însă ca o cheie care „descuie ușa din amble părți”. Pe măsură ce o citesc, am să revin cu informații din carte.

Însă înainte câteva cuvinte de pe coperta cărții:

„Lovitura de stat nu este rezultanta unei anumite conjucturi politice sau sociale, ci este, în primul rând, o acțiune cu caracter „tehnic” : ea nu presupune declanșarea obligatorie a unei stări de necesitate sau intervenția maselor, ci existența unui grup de oameni deciși, capabili, chiar în condiții de normalitate, să paralizeze centrii nervoși ai vieții naționale. Modelele de urmat în această privință sunt, după opinia autorului, Troțki și Mussolini.

Geniala carte a lui Malaparte, scrisă în 1930, la Torino, a fost interzisă în Italia până în 1948. A apărut prima dată în Franța în 1931, apoi în Germania în 1932, unde profețiile ei s-au adeverit curând: în ianuarie 1933, când Hitler a preluat puterea, dar și mai târziu, în iunie 1934, când tot Hitler a exterminat aripa extremistă a propriului său partid. Iată așadar o lucrare de referință pentru orice lovitură de stat, trecută sau viitoare.”

În carte sunt enumerate următoarele personaje istorice care au încercat sau care au dat lovituri de stat:

(le enumăr nu neapărat în ordine cronologică)

1. Bela Kun (1886-1938), revoluționar maghiar. A instaurat în Ungaria, în 1919, Republica Consiliilor, având la bază modelul sovietelor, care nu a putut rezista în fața trupelor române. Tactica urmată de acesta nu are nimic în comun cu cea bolșevică.
2. Wolfgang Kapp (1858-1982), om politic prusac care a încercat prin puciul din 1920 să răstoarne tânăra Republică de la Weimar și să instaureze o dictatură de dreapta). Tentativa revoluționare a lui Kpp nu este o revoltă militară. Kapp se amăgește că poate repeta lovitura din 18 Brumar împotriva Adunării de la Weimar.
3. Miguel Primo de Rivera (1870-1930), general și om politic spaniol, autor al loviturii de stat din Spania, din 1923. Lovitura de stat a lui Primo de Rivera și cea a lui Pilsudski par concepute și realizate după regulile unei tactici tradiționale, care nu se aseamănă cu cea fascistă. Primo de Rivera și Pilsudski își imaginează că pentru a prelua puterea într-un stat modern ajunge să răstorni cu armele un guvern constituțional.
4. Jozef Pilsudski (1867-1935), mareșal și om politic polonez. Devine în 1926, în urma loviturii de stat, ministru de Război și adevăratul stăpân al țării. Pilsudsky s-a lăsat călăuzit de maxima urmată de Maria Tereza în politica ei față de Polonia: „Să acționezi în maniera prusacă, menținând aparențele onestității.”
5. Napoleon
6. Troțki
7. Mussolini
8. Hitler
9. Catilina
10. Cezar

Există câteva principale tehnici în carte dezvăluite de către autor. Și anume: tehnica catilinară și tehnica bonapartistă, tehnica bolșevică, etc.