Tatuajul între limbaj universal și formă de artă

Chris Garnier, fotograf pentru National Geografic spunea despre practica tatuajului că “numeroase culturi de pe întreg globul consideră corpul o pânză care așteaptă să spună o poveste”. De la triburile din Noua Guinee și până la membri ai găștilor de cartier din Los Angeles, tatuajele spun povești personale despre trecerea către maturitate, despre fidelitate și loialitate, despre autoritate și intimidare sau despre convingeri religioase.

Descoperirile arheologice indică faptul că această practică era prezentă în Japonia încă din paleolitic și în Egyptul înca din antichitate. Denumirea provine din termenul „tatau” care se scrie și se pronunță la fel în Tahiti și Samoa pentru că insulele din Pacific sunt locul unde marinarii europeni au întâlnit pentru prima dată această formă de pictură pe corp.

 

În timp ce alte descoperiri specifice perioadei au reușit să influențeze cultura europeană după mult timp, tatuajele au fost aproape imediat preluate de către marinari si mai apoi de către populația europeană. Având în vedere că primii care au adoptat această forma de exprimare au fost marinari, criminali și în general persoane din clasa de jos a societății, pentru foarte mult timp tatuajele au avut o semnificație negativă.