Sunt câteva lucruri în viața mea de care sunt dependent. La care nu pot să renunț.

Primul: alergarea

Măcar puțin trebuie sa alerg. Măcar un kilometru. Ideal sunt doi sau trei kilometri. Dacă vremea nu permite măcar câteva flotări sau genuflexiuni. Şi încă câteva abdomene.

Mi-a intrat asta în sânge ca un virus. Şi dacă nu transpir intr-o zi din efort fizic nu sunt sănătos. Nu mă simt Ok mai bine spus. Mai folosesc şi diverse aplicații pentru fittnes sau cardio. Şi alea sunt bune. Fie ce o fi dar mişcare care presupune efort până apare transpirația să fie.

Dacă nu cele enumerate mai sus atunci sală. Dar aici în Germania nu prea am unde iar sala de forță la care am fost nu oferă decât abonamente pe un an sau doi. O să mai caut. Poate găsesc o sală la care se poate plăti cu ora.

Bicicleta e iarăşi o modalitate de a scăpa de tensiune. Chiar acum când scriu acest post de pe o tabletă Samsung de undeva din Germania, dintr-o cameră sărăcăcioasă, în care tocmai mi-am făcut curat, chiar acum câteva minute am făcut 20 de flotări. Lente. Rapide pot face şi 30. Cam atât despre asta. Aa, şi încă ceva. Vă recomand să faceți mişcare. Efort fizic. O să vedeți ce bine o să va prindă…ce bine o să vă simțiți.

Al doilea: scrisul

Acesta e alt lucru de care nu pot să mă las. La care nu pot să renunț. Nu vine dintr-o dependență fizică la fel cum e alergarea. Când vorbim de alergare poate putem să vorbim despre faptul că sunt implicate mecanisme interioare chimice. Efortul fizic regulat produce hormoni ai fericirii.

Însă scrisul nu are nicio explicație legată de acesta. Scrisul e pur şi simplu o pasiune, un hobbye…o chestie la care nu pot să renunț. Regulat îmi vin idei de articole. Regulat vreau să scriu. Poate avea o explicație psihologică. Nu ştiu. Îmi place să cred că îmi îmbunătățesc în mod continuu limbajul, metoda de exprimare…scrisul.

Nu contează despre ce o fac. Însă când văd literele acelea în urma mea, când văd cuvintele care pot inspira sau pot ajuta pe cineva (şi ştiu că pot), o fac. Scriu. Măcar o persoană dacă mă citeşte şi îi poate schimba viața în bine, atunci e bine.

O singură persoană dacă mă citeşte şi o pot face mai fericită, şi ştiu că pot, atunci sunt şi eu mai fericit. Vreau să mă îmbunătățesc în mod continuu. De aceea citesc tot ce prind. Citesc DOOM (dicționar ortopedic, ortografic şi morfologic al limbii române).

Citesc cărți, bloguri, articole. În limba română şi în limba engleza. Pe cât îmi permite timpul. La fel si scriu. Însă caut să o fac des. Şi îmi fac timp pentru asta. Sau cel puțin asta urmăresc. Pentru că iubesc să fac asta şi asta mă defineşte şi îmi place.

Al treilea: țigările

Ştiu. E un viciu. Şi nu mă laud cu el. E un drog legal, social acceptat. Un drog (nicotina) care costa destul de mult. Care consumă timp, sănatate şi bani. Care miroase urât pentru nefumători. Un viciu de care am încercat să mă las, am reuşit şi de care m-am reapucat iar pe deplin conştient de ceea ce fac. Intenționat. Pentru vreau să fiu dependent. Pentru că oferă o plăcere imediată. O plăcere social necomdamnată definitiv, la modul extrem.

Iubesc să fumez. Nu vreau să mă las. Probabil o să mai încerc când o să am toane de sportiv. Însă îmi place să o fac. Îmi place fumul. Inhalat apoi expirat. Nicotina care intră în sânge si senzația de moment. Cândva poate o să mă las. Poate.

Însă până atunci țigara de după masă, țigara de dimineață la cafea sau pe stomacul gol rămân legi. Pot să rabd fără o zi sau două. Însă după o vreau.  Vreau nenorocita aia de țigară. Amărâtul ăla de fum dint tutun cu filtru.

Tu ce dependențe ai?