Știu

Știu că nu ai nevoie de încurajări copilă. Ești româncă. Și româncele sunt tari.

Ești de la țară. Și eu.

Cei mai deștepți oameni și cele mai frumoase femei s-au născut la țară. Ești o luptătoare. Îmi plac luptătorii. Îmi place de tine.

Nu te uita la mine că tac. Dacă îndur știu eu de ce. Să știi că nu mi-e frică. Deși am și eu teamă și temerile mele. „Demonii” mei. Fricile mele.

Revenind pe un ton mai serios. Cei puși să te păzească și să învețe, sau mă rog…o parte…și plătiți din bani mei, ai părinților tăi și a tuturor cetățenilor știu doar să te privească de sus, cu superioritate. Pentru că mulți din banii noștri merg la stat și de acolo statul le plătește salariile din care ei mănâncă pâine. Ei defapt ei sunt în slujba cetățenilor. Și nu în defolosul lor.

(Să respecți legea.)

Și să știi că nu mi-e frică.

Și să știi că pot să trec peste toate orice-ar fi și orice s-ar întâmpla. Să nu-ți fie frică pentru mine. Te rog mult.

Viața e nedreaptă.

Obișnuiește-te.

Dacă vezi vreun copil necăjit, cu vreun defect de vorbire, de vedere sau oricare alt defect să oprești te rog eu mult de tot pe alții să-i facă rău. Mai rău e acela care nu oprește o faptă nedreaptă decât acela care o comite. Dar tu asta o știi. Voi asta o știți.

Știu că tu nu faci asta, nu ai făcut și nu ve-i râde de un om căruia nu îi e bine.

Și să nu te temi să greșești și să recunoști că ai greșit.