Știi ce e ciudat?

Că toată lumea este interesată de viața ta când ești persoană publică sau ceva de genul dar dacă ai scrie o carte despre tine, nimeni nu ar cumpăra-o. Lumea preferă să afle chestii de la alții, înflorite, amplificate, distorsionate, și uneori, de multe ori, false.

Atunci când este rău în ograda altuia parcă ne simțim noi înșine mai bine. Arătăm cu degetul pentru a nu fi noi arătați, la fel ca jocul măgărușul cu mingea, și nu este corect. Însă fiind o chestie sănătoasă, un refugiu de moment, mulți practică vorbitul de rău despre alții.

Nu putem spune că e paranoia noastră când chiar noi ne auzim vorbiți, și dacă este să greșesc și limba română…cu urechile noastre. Când cineva îți vorbește despre altă persoană de rău, când o bârfește, ce înseamnă acest lucru?…că vorbește pe cineva de rău și că te poate vorbi și pe tine la un momentdat.

Am divagat puțin. Adina din Germania, fostă colegă de muncă mi-a spus să-mi scriu viața pe blog. Și încă stau în dubii, în cumpănă, sau cum se spune, dacă să o fac sau nu, dacă să mărturisesc tot. Știi de ce spun asta?…nu mi-e frică pentru mine, că pot recunoaște orice, mi-e frică pentru cariera și bunul renume al unor persoane, despre care dacă aș mărturisi nimic altceva decât adevărul, le-aș murdări imaginea.