SPUN – VOL 1

CAP 1

Constantin se născuse în anul 1984, luna mai, pe la sfârșitul primăverii, într-o zi însorită de mai. Poate și din acest motiv adora copacii în floare și oamenii care își văd de treaba lor. Se născuse într-un orășel din nordul Bucovinei, o zonă care făcuse parte din imperiul Austro-Ungar. Călcată de turci, ruși, nemți, ș.a.m.d. Nimeni nu reușise să omoare acel pământ sfânt. Ștefan cel Mare, aprig la mânie, pe vremuri clădise aici multe mănăstiri, drept mulțumire dată divinității pentru reușitele sale. Un domnitor cu mare credință, bun strateg.

Lui Constantin îi plăcea să citească foarte mult. Cum nu avusese alte cărți pe acasă copil mic fiind decât noul testament, îl citise pe acesta. Deși nu știa să citească îl ținea în mână și parcurgea literele. Și tot așa până a învățat să citească.

Constantin era fiul unei foste filatoare, muncitoare la un fel de fabrică de fire de ață și a unui electrician.
Maică-sa provenea dintr-o familie de tărani agricultori. Bunicul lui, muncise pe șantier, așa mi s-a spus. Eu l-am prins ca lucrător de pământ, însă în vremea comunismului era muncitor pe șantier. Bunica lui, care mai este încă în viață a fost o muncitoare la C.A.P.

Maică-sa a ajuns comerciantă, ajutată fiind de o vecină, și și-a clădit o situație materială bună, susținută fiind de tatăl său moral și material, până a început să se ridice.

Constantin a moștenit afacerea mamei sale și se pare că se descurca bine însă Constantin cu mama sa nu se prea înțelegeau din pricina personalităților lor puternice, vorba aceea, două săbii într-o teacă nu încap. Cumva însă, reușeau să conviețuiască împreună, deoarece se admirau și iubeau unul pe altul.

Am zugrăvit în mare situația prezentă a lor, a celor două personaje principale. De menționat că un unchi de-a lui Constantin luptase în cel de-al doilea război mondial și se întoarse de pe front viu și nevătămat.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..