Site-ul ANAF e picat,

deci nu contează. Nu contează dacă îmi plătesc impozitele sau nu. Nu contează că eu ca şi contribuabil am timp limitat. Poate am o rudă bolnavă apoi alte treburi de rezolvat si între timp mi-am găsit un timp să plătesc impozitele chiar când frumusețea de site a picat. Şi asta de câteva ore bune şi de multe ori.

Nu contează respectul față de cetățean. Respectul reciproc. Contează că suntem nişte slugi la stat care ar trebui să plătească oricum chiar şi cu site-ul picat. Plătească nu am spus bine. Să declare. Da. Să declare la stat şi felia de pâine pe care o mănâncă unii poate toată ziua. Să declare fiecare ban.

În timp ce site-ul e picat. Apoi dacă nu declari eşti pasibil de evaziune fiscală şi amenzi. Mama darului de treabă. M-am săturat de România. De ipocrizia şi nepăsarea de aici. De a lua de bun orice ni se spune de sus. De a li se închide gura presei de câte ori li se mai poate spune ceva si reaminti ceva aşa-zişilor conducători. De a i se reaminti sitemului dezorganizat şi în acelaşi timp organizat în a ne suge banii şi dacă se poate şi zilele, ce trebuie de făcut. Însă nu. Pentru că au nevoie de noi să muncim pentru a le asigura porția de bani. Porția uriaşă de bani veniți de la cei de jos şi de la proprii angajați. Aşa că ne vor lăsa să trăim la limită. Căci dacă avem bani putem deveni periculoşi.

Mama voastră de nenorociți.