…este un termen.
Doar un termen.
Singur te poți simți și între oameni, sau te poți simți cu toată lumea bine fiind…singur.
Singurătatea este un termen … relativ.
Relativitatea nu o pot explica pentru că nu o înțeleg. Totuși am folosit cuvântul care o definește.
Singurătatea este un sentiment. Vrei să fi singur/ă? Nimeni nu te oprește. Și chiar e bine să fii singur. Chiar acum când scriu asta sunt singur. Totuși nu mă simt singur. Una este să fii singur, alta este să te simți singur/ă.
Te poți simți cu cineva când ești singur sau ești cu cineva. Te poți simți singur când ești singur sau ești cu cineva. Cum îi spuneam unui amic: totul este posibil. Și mai adaug: totul poate fi înfăptuit.
Astăzi am mers în biblioteca orașului. Am căutat acolo autori locali. I-am simțit că ei erau cu cineva.
Adică, nu erau singuri, poate doar cel a cărui cărți erau mai în stânga, însă cel din dreapta, era-cu-cineva. Cu cine?
Nu știu. Însă nu era singur, chiar și nefiind nimeni prezent lângă el.
Teama de singurătate ne face să facem lucruri prostești, să ne cuplăm spre exemplu doar de dragul de a avea iubit sau iubită. Ne face să ne facem prieteni care sunt falși. Totul pentru a nu fi singur/ă.
Am văzut multe, am auzit multe, am 37 de ani. Sunt singur. De ce nu mă simt totuși?
Câți ani ai tu?
This is fine. Noroc cu familia.