Să presupunem că multă lume care mă citește are un blog, dacă nu unul free măcar unul gratuit, pe .com. Poți face bani și cu unul gratuit iar într-un articol viitor va apărea un tutorial despre cum poți face un blog gratuit, pas cu pas, și despre cum să-l administrezi, cum să-l folosești. Treaba ta va fi doar să scrii articolele.
Acest articol însă este despre tine. Scrie despre ce vrei tu și nu te lăsa îngrădit de nimic. Nu te lăsa îngrădit de ce spun alții, nu scrie ce alții vor, sau despre ce alții vor. Articolele de pe acest blog sunt scrise liber. Deși s-a ținut cont și de feedback. Însă în primul rând dacă ție nu-ți place ce ai scris nu este bine.
Trebuie și e bine să-ți placă în primul rând ție ceea ce faci și ceea ce scrii, să ai capacitatea de a discerne propriul stil, de a-l desăvârși, de a-l schimba.
Când scrii nu trebuie să te gândești prea mult. Scrie ce-ți pică sub degete pe tastatură. Scrie direct. Și exprimă-te liber pentru că ai dreptul. Ai dreptul la exprimare, este un drept garantat. Dreptul la libera exprimare este un drept garantat de constituție.
Nu trebuie să privești cu invidie la alți bloggeri care sunt mai sus decât tine pentru că nu sunt degeaba acolo. Ei au luptat mult să ajungă pe poziția respectivă. Așa că începe să scrii. Începe doar cu prima literă, cu primul cuvânt și nu da importanț prea mult la ceea ce scrii. Doar exprimă-te liber și scrie despre absolut ce vrei tu și rămâi pe linie. Adică scrie zilnic. Dacă există o lege nescrisă la pictori să picteze măcar o linie în fiecare zi așa există sau ar trebui să existe și o lege la scriitori să scrie măcar un rând în fiecare zi.
Observă acest paragraf, paragraful de mai sus, este lung. Nu ar fi trebui să fie așa. Este recomandat să fie cât mai scurt și inteligibil. La fel și frazele nu trebuie să fie prea lungi. La fel și propozițiile. La școală se preda pe vremuri la literatură lecția cu scrie propoziția cât mai scurt. Adică scurt și la obiect. Paragraful însă așa a ieșit de sub tastatură și așa îl lăsăm.
Exprimă-te liber și nu trebuie neapărat să fii nișat pe o anumită temă. Poți avea un blog generalist. Poți scrie despre ce vrei tu pentru că cititorul te va înțelege dacă tu vrei într-o zi să scrii despre bani iar în altă zi despre iubire. Toate sunt firești și omenești. Scrie. Scrie doar și să nu-ți pese ce crede lumea despre tine. Doar începe să scrii și să te manifești prin scris.
Scrie despre ce vrei tu. Vei vedea că vor apărea și rezultate cu timpul pe blogul tău. Unele pot fi rezultate ce constau în bani, altele pot fi rezultate ce constau în aprecierea publicului. Fiecare om simte nevoia de apreciere. Chiar dacă unii tolerează mai ușor sau mai greu critica, toți au nevoie să-i aprecieze cineva. În fond este unua dintre nevoile de bază ale omului. Aprecierea face parte din piramida nevoilor umane, chiar dacă este situată undeva mai jos, prima fiind apa, cred.
Nu te lua după nimeni când scrii. Scrie liber. Scrie despre ce vrei tu și nu te îngrijora dacă te vor crede nebun sau nebună pentru că poți fi un deschizător sau o deschizătoare de drumuri. Așa s-au născut curentele artistice și literare, prin oameni care au făcut ceva ce înainte nu s-a făcut. Lumea râdea de ei pentru ca apoi să le dea dreptate.
Când o faci pentru tine o faci bine. Să nu uităm de Turrer sau cum îi zicea. Englezul acela care a invetat inventat* enigma Enigma* în cel de-al doilea război* mondial. L-au castrat chimic pentru că ar fi avut înclinbații înclinații* pedofile și homosexuale, însă l-au castrat degeaba iar apoi și-au pus mâinile în cap ce au făcut. Și, pentru că să greșească a doua oară, englezii l-au mai și pus pe Lira lor, pe bancnota lor, ca să arate cât de proști sunt pentru a doua oară.
Nu-ți păsa dacă se iscă conflicte atunci când alții te provoacă pentru că tu nu ești de vină pentru cineva căruia nu-i place ceea ce tu scrii. Nimeni nu e de vină. Gusturile nu se discută. Poți cuiva să-i bagi fasolea pe gât dacă lui îi place varza? Poți. Un rus a făcut-o. I-a obligat pe comeseni să mănânce până unul dintre ei a crăpat, a murit. Aceea era tortură psihică dragii mei. Sau un gen de tortură.
Nimănui nu-i place să fie îngrădit ca scriitor. Așa că toți scriitori te vor crede sau majoritatea. Pentru că dreptul la liberă expresie îl ai, și îl ai din plin. Nu asculta decât de tin tine* atunci când scrii. Și dacă crezi tu că un feedback este benefic scriituri tale aplică-l imediat. Dar nu te simți obligat să asculți ceea ce spun alți scriitori și mai talentați. Poate fi și Eminescu sau poate fi și Gogol sau poate fi și Paulo Coehlio. Nu contează cine te sfătuiește. Tu doar scrie.
Există legi ale scrisului nescrise, nu este neapărat să le respecți. Ia condeiul, ia pixul, ia creoinul, ia orice e bun de scris și începe să-ți așterni gândurile. Începe să-ți așterni romanul, nuvela, fantasmele. Și dacă tu nu vr4ei vrei* ca alții să le discearnă și să le decodeze scriele încifrat pentru a le decoda doar cine vrei tu și doar cine știi tu că trebuie să știe ceea ce vrei tu să transmiți, ceea ce vrei tu să spui.
Scrie liber. Repet, scrie liber. Vezi doar că paragrafele de mai sus sunt lungi contrar sfaturilor marilor nuvewliști nuveliști* de a scrie paragrafe scurte. Poate următorul articol va fi cu paragrafe scurte. Poate tocmai acesta este stilul – alert*, poate tocmai acestea este stilul, inconstant, la fel precum cardiograma bătăilor inimii sau ciclul femeilor.
Vezi doar că paragraful de mai sus este mai scurt. Nu are importanță despre ce scrii. Scrie liber și exprimă-te. Multă lume nu ține cont dacă jignește pe cineva în scris. De ce nu ai face-o și tu. În fond ai libertate de expresie. Și poți jigni și mascat. Luptă! Scrie, despre ce vrei tu.
Articlul articolul* acesta putea fi lung de douăzeci de mii de cuvinte. Sau putea fi scurt și cuprinzător. Puteai să citești aici trei zile încontinuu fără oprire, atât de lung ar fi putu fi. La fel precum jocurile acela pe care le joacă unii maniaci de jocuri pe calculator și cad epuizați, prea prinși în joc, și dau ortul, lipsindu-se pe ei* înșiși de hrană și apă, care cad într-o stare psihotică.
Scrie despre ce vrei tu și să nu-ți pese dacă te judecă cineva, dacă într-o zi scrii într-un fel și într-o zi în altul. Poate chiar tocmai acesta este stilul, poate chiar tocmai acesta este farmecul scriituri. Poate articolul acesta pe care îl citești acum este un stil nou. Poate întregul blog este ciorna unui mare roman care cuprtinde cuprinde* volume cât să umple biblioteca din Italia. Dovedește că nu este așa și vei primi contrariul!
Scrie despre ce vrei tu! Și doar ca chestie adițională – poți citi o carte care face parte din categoria cărților creștinești în care se scrie mult, e foarte lungă, însă este doar vorbărie. Totuși în același timp și oferă informații.
Încă o dată, scrie despre ce vrei tu pe blog la tine sau unde mai scrii!
Și nu-ți fă griji că cineva te va judeca sau te vaq va* trage de urechi, pentru că ești scriitor. Iar dacă nu ești nu contează, te faci singur, scriind mult!
Scrie despre ce vrei tu!
Update:
Pe data viitoare, în articolul viitor.
Scrie si fii constant! 🙂
Nu e neapărat să fii constant Marius, asta e opinia mea. Depinde la ce te referi când vine vorba de a fi constant. La câte cuvinte scrii într-o zi sau la stil?