Sarmale, cozonac și Crăciun

Sentimentul care mă încearcă acum în seara de Crăciun este unul al păcii și comuniuni. Am aprins o lumânare, două trei. Mă simt mai bine.

Fosta mea obișnuia să aprindă lumânări și să petrecem timp de calitate împreună. Nu știu de ce mă mai gândesc încă la ea…O să o uit probabil la un momentdat. Așa s-a întâmplat cu toate. Undeva în sufletul meu însă va avea un loc.

Oamenii au probleme, unele pot fi grele. Uneori cred că numai eu am și ale mele sunt mai importante decât ale altora. În sensul ăsta cred că sunt narcisist și egoist.

Am învățat însă prin lume și pe unde am mai fost că nu toată lumea are spirit de colegialitate și unii fac din bunătatea pe care le-o oferi chiar o armă împotriva ta. Poate e greșit zis bunătate, aș numio mai degrabă datorie de a avea grijă de cel de aproape. Și atunci apar frustrări.

Mă bucur totuși că mă pot exprima și că am impresia că unele persoane mă înțeleg, sau poate unii chiar mă și înțeleg mai mult sau mai puțin. Cum am spus…viața e și grea, de ce aș crede eu că problemele mele sunt mai mari ca ale altora?

Îmi aduc aminte că prin adolescență la vârsta de vreo 19 ani, când am dat de greu. Când mi-a fost mai greu, mi-am scris singur o scrisoare, mi-am așternut gândurile pentru când o voi citi mulți ani mai târziu. Am rămas surprins că după mulți ani am dat de ea prin pod prin niște caiete ale mele de la liceu. Am citit-o! Gânduri dezorganizate, scris de mână la fel, însă undeva în adâncul meu mă încerca un sentiment de bucurie, pentru că am reușit să trec peste acea perioadă dificilă prin scris.

Am scris pentru mine atunci, pentru nimeni altcineva.

Am început să citesc o carte, se numește On Writing și este scrisă de unul dintre scriitori de succes americani, Stephen King. Mulți încearcă să-l imite gândind că vor atinge ceea ce ei numesc succes. Am găsit acolo idei comune cu cele ale mele pe care le aveam undeva la un nivel mai adânc, atât despre scris cât și despre altele.

Despre scris King spunea că la nivel telepatic poți primi inspirație sau ceva de genul. Și sunt de-acord cu el. Am citit că a suferit în copilărie dureri, a cunoscut durerea fizică extremă. Am cunoscut-o și eu. Și din acest motiv cumva îl simt aproape pe acest scriitor dezagreat de critici dar iubit de publicul larg.

Însă nu despre aceasta este vorba în seara aceasta. În seara aceasta este vorba despre lumânări, brad, și Crăciun. Despre sarmale, cozonaci, colindători și bucurie. Cumva simt o bucurie, chiar dacă e mai reținută.

Iată că închei aici această postare urându-vă Crăciun fericit tuturor oriunde v-ați afla, fie că ne-am întâlnit fie că nu ne-am întâlnit vreodată. Crăciun fericit tuturor, dar absolut tuturor!