…şi despre cum se profită de cererea mare. Băi, prețurile deja au crescut. Chiar şi de trei ori la unele alimente. Acum ne rămân scăderile şi promoțiile de -10 la sută.
De unde deducem că e prosteală pentru cine pune botul. Şi botul nu pune nicicând țăranul care a rămas țăran, ci botul îl pune orăşeanul care mănânca produse sigilate la pungă sau conservă, sau țăranul care şi-a trădat soiul.
Nu e rău să bei apă îmbuteliată, de oricare, când simți nevoia. E rău să o eviți pe cea direct din izvor, sau să treci pe lângă ea, ca şi cum nici nu ar fi.
În săptămâna de dinaintea Paştilor prețurile care scad sunt practic mai crecute cu 28 la sută față de februarie, pentru că s-a avut grijă de asta, din timp.
Trăieşte bine cine are de trăit, dar costă.
Şi există acolo o posibilitate ca pentru un blid de mâncare, unii să facă multe.
Şi bine fac, pentru că fără el ar fi morți.
Se prevede oare un gen de criză cu jocul acesta de prețuri de sărbătorile pascale?
Comenteaza