Sand Mandala și culorile vieții

Pentru pasionații de Internet și abonații fideli la Facebook și Youtube, pictura în nisip înseamnă talente precum Kseniya Simonova, Ilana Yahav sau Joe Mangrum. Artiști care ne uimesc prin creativitatea și dexteritatea cu care aduc la viață nisipul, creând imagini cu detalii uimitoare. Ceea ce puțini știu însă este că arta picturii în nisip are rădăcini adânci în istorie și o legătură profundă cu spiritualitatea unor popoare străvechi.

Pictura în nisip, cunoscută și sub denumirea de pictură uscată, presupune turnarea de nisip colorat sau de pigmenți sub formă de pudră obținută din minerale sau cristale, pe o suprafață, cu scopul de a crea forme și imagini. Este o tradiție străveche prezentă în culturi stravechi precum cele ale nativilor americani, aborigenilor australieni și calugărilor tibetani.

 

Sursa: Wikipedia

În cultura tibetană, pictura în nisip poartă denumirea de Sand Mandala și simbolizează caracterul trecător al vieții materiale, tradiția tibetană a picturii în nisip implicând atât crearea cât și distrugerea desenului. Primele mențiuni istorice ale picturii in nisip tibetane apar in secolele XIV – XV în Analele Albastre, o istorie a religiilor tibetane scrisă de Go Lotsawa Zhonnu Pel.

Termenul „mandala” provine din sanscrită și înseamnă „cerc” reprezentând un simbol central în religia hindusă pentru tot ceea ce înseamnă univers. Forma de bază a unei mandala este cea de pătrat cu patru porți în forma literei T și un cerc în mijloc. Cele patru porți simbolizează o varietate de elemente precum cele patru puncte cardinale sau cele patru emoții infinite: dragoste-bunătate, compasiune, înțelegere și echilibru sufletesc.

 

Sursa: Flickr

Pentru ca lucrul la o pictură în nisip durează de la câteva zile până la câteva săptămâni, călugării folosesc un nisip special cu granule care sunt mai grele decât cele obișnuite pentru a evita stricăciunile produse de vânt sau de un simplu strănut. Tehnica folosită constă în desenarea conturului mandalei, care este umplut ulterior cu nisipul colorat, de la interior catre exterior, folosindu-se o serie de unelte speciale numite chak-pur (tuburi mici și raclete).

Pentru călugării tibentani posibilitatea de a participa la această ceremonie este o mare onoare care se obține după o îndelungată pregătire spirituală și artistică. Cu rabdare, migală, un calm de invidiat și o seninătate specifică spiritualitățtii budiste, calugării creează picturi incredibile care prind forma pas cu pas. Geometria și pregătirile care se fac înainte de începerea propriu-zisă a picturii duc cu gândul la arhitectura complicată a vieții și la frumusețea ființei umane care se completează în fiecare zi cu nuanțe, culori și detalii unice.

Culorile folosite în crearea picturii sunt alb, galben ocru, rosu, cărbune, albastru obținut din amestecarea cărbunelui cu gips, maro obținut din amestecarea negrului cu roșu și roz obținut din nisip roșu și gips alb. Printre elementele folosite penrtu obținerea culorilor în afară de nisip roșu și galeb, gips și cărbune se mai numără făina de porumb, polenul de flori și rădăcini uscate.

Ceremonia picturii în nisip este una complexă și se finalizează cu distrugerea întregii picturi. Eliminarea elementelor care formează mandala se face într-o ordine specială, cu aceeași atenție ca și crearea picturii, până când au fost îndepărtate și ultimele granule de nisip. Nisipul adunat în urma distrugerii mandalei este strâns într-un recipient învelit în mătase și împrăștiat apoi peste apa unei ape curgătoare, gestul simbolizând caracterul efemer al vieții și al lumii.

 

Sursa: Flickr

Adăugat de | 2017-12-31T18:52:18+00:00 17 august 2017|Artă|

Lasă un comentariu