Un interviu de Bianca Dobrescu

Sabin Prodan este pasionat, printre altele, și de fotografie. Acum, el lucrează la un album foto despre India. Spune că abordează subiecte și tipuri diferite de fotografie, iar în ultima perioadă a făcut mai mult fotografie de arhitectură, însă mărturisește că este atras de cea de stradă. Într-un interviu pentru artsblog.ro, el povestește despre primul contact cu un aparat foto și nu numai.

Ce studii ai?
Sabin Prodan: În 2014 am terminat Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM București. Înainte de anii ăștia mulți de facultate am făcut Liceul de Arte “Dinu Lipatti” din Pitești.

Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru fotografie?
Sabin Prodan: În vara 2011 am plecat prin programul Work&tTravel în Niagara Falls, statul NY. Lucram ca barista lângă cascadă, iar din primele salarii am vrut să îmi cumpăr ceva cu care să îmi umplu timpul liber. Cum voiam să am și ceva amintiri de acolo, am cumpărat de pe ebay un Canon 400d și 2 obiective. În fiecare zi după muncă ieșeam prin parcul de lângă cascadă și fotografiam ce vedeam. De regulă oameni. Aveam uniformă parcului pe mine, așa că nimeni nu se întreba de ce îi fotografiez. Am început să țin și un blog de fotografie. Voiam să văd cum și dacă se prinde ceva de mine. La blogul ăla între timp am renunțat. La fotografiat nu.

La ce vârstă ai luat primul contact cu un aparat foto? Care au fost primele subiecte?
Sabin Prodan: Primul primul contact a fost cu un aparat pe film. Era al tatălui meu și pe vremea lui era un aparat destul popular. Un Smena 8M. Dar nu făceam fotografii cu el. Niciodată nu avea film în el, dar îmi găseam de lucru cu el. Îmi plăcea să mă uit prin oculor, să declanșez în gol, să măresc sau să micșorez diafragma. Habar nu aveam ce făceam, dar măcar am reușit să nu îl stric. Când am început să învăț despre fotografie eram curios să văd dacă mai merge. Și merge.

De-a lungul timpului te-au inspirat fotografi consacraţi? Care anume?
Sabin Prodan: Mi-a luat destul de mult timp până să aflu de fotografi consacrați. Am învățat mult din fotografiile altora, dar mi-a fost teamă să mă holbez prea mult la stil, chiar dacă de multe ori o facem involuntar. Fotografia se bazează foarte mult pe percepție, iar cum percepția este formată din suma experiențelor anterioare cred că fără să vrem ajungem să fim influențați de alții dinaintea noastră. Mai mult sau mai puțin consacrați. Deși am auzit de ei, le-am admirat munca, etc. din păcate nu am un nume căruia să îi datorez prea multe.

Ce fotografi apreciezi în prezent?
Sabin Prodan: ÎI apreciez pe cei care reușesc să se țină de treabă. În contextul media de astăzi, este destul de greu să rămâi motivat să faci treaba asta, să îți păstrezi același discurs, dacă există unul, sau să găsești o idee de proiect fotografic cât de cât original sau interesant. În ultima perioadă am renunțat din a urmări mulți fotografi fiindcă am realizat că mă afecta într-un mod negativ. Chiar dacă artiștii se gândesc la subiecte diferite, rezultatele vor fi diferite. Dar dacă 80% din timp ți-l petreci observând fotografiile altora, nu doar că rezultatul va fi mai puțin al tău, cred, dar și îți critici mai mult ceea ce faci.

Ce aparat ai? Din ce motive?
Sabin Prodan: Un Canon 5d Mark II și un Canon 600d. De ce? Am început cu Canon, și nu mi-a trecut prin cap să schimb. Când începi și investești în obiective, e clar, nu o să schimbi brandul curând. 600d-ul, s-a nimerit să intre la fix în buget, iar 5d-ul l-am primit cadou.

Ce planuri ai pentru viitor?
Sabin Prodan: Acum lucrez la un album foto despre India. Partea foto este mai mult sau mai puțin gata, dar aștept ca partea de text să fie corectată. Mă pricep la cuvinte mai puțin decât la fotografie se pare. Cu atât mai mult cu cât cuvintele sunt în Engleză. În rest vreau să mă axez pe fotografie de produs și de arhitectură, ca ocupație, iar din când în când să fac și fotografie de stradă sau portret, din plăcere.

Ce stil ţi-ai ales?
Sabin Prodan: Nu mă gândesc că aș avea un stil. Abordez subiecte și tipuri diferite de fotografie. În ultima perioadă am făcut mai mult fotografie de arhitectură, dar cel mai apropiat mă simt de fotografia de stradă.

O întâmplare amuzantă de-a lungul carierei de fotograf?
Sabin Prodan: Amuzantă. Mergeam cu trenul la Cluj de 1 Decembrie, ziua națională. Aveam în plan să văd parada, să fac niște poze, și apoi să sărbătoresc cu palincă. Am luat trenul de noapte, am adormit, și un concetățean m-a lăsat fără rucsac. Nu tu aparat, nu tu obiective. M-am trezit aproape de Huedin ( 40 km DUPĂ Cluj ) , am luat trenul înapoi, n-am mai văzut nici o paradă, dar de supărare am ajuns să beau mai multă palincă.

Ce face o poză să fie super apreciată?
Sabin Prodan: Mesajul și subiectul. Și musai să fie cu oameni. Dacă este și de actualitate, este perfect. Cu cât oamenii rezonează mai mult cu ce se întâmplă acolo, cu atât mai bine.

Care sunt uneltele care nu-ţi lipsesc niciodată?
Sabin Prodan: O baterie în plus încărcată.

Ce programe de editare foloseşti?
Sabin Prodan: Clasicele. Lightroom pentru editare în masă și Photoshop pentru detalii.

Zi-mi despre expoziţii:
Sabin Prodan: Majoritatea au fost colective, prin Asociația Bucureștiul meu drag, sau pe la niște concursuri pe unde am fost și eu printre selecționați. Dar au fost și două mai importante. Una la Muzeul Antipa, împreună cu un alt fotograf, Emi Cercel, s-a numit “Ipostaze Umane” și am folosit același nume pentru următoarea la Biblioteca Județeană Pitești. La Pitești a fost o expoziție individuală și am expus 18 fotografii de stradă și portrete în holul central.

Care sunt pasii pe care un fotograf aflat la inceput trebuie sa-i faca pentru a ajunge sa fie dorit la evenimente?

Sabin Prodan: N-aș ști să îți răspund la întrebare. Un pattern pe care l-am văzut ar fi să facă treaba asta suficient de mult pro bono, să își posteze imaginile, să taguiasca oameni, să afle lumea despre el. Asta și să cunoască cât mai mulți alți fotografi. Cândva o să apară ceva. Ori cineva care este prea ocupat să se ocupe de un eveniment, fie cineva se ocupă de un eveniment și ți-a auzit numele, sau ți-a văzut fotografiile de pe undeva. Dar în principiu trebuie să îți dedici timp și să fii proactiv. Întâi să cauți evenimentele și apoi, poate, te vor căuta ele pe tine.