Deși am mai pierdut din câteva postări pentru că am făcut o restaurare de site, sau mai bine-spus cei de la Claus Web au făcut-o, la cererea mea, revin.

Sunt aici. Sunt viu, nevătămat, și scriu.

Nu am să renunț nicodată la asta, la fel cum nu am să renunț la luptă. Tot prin ce am trecut nu m-a făcut decât mai puternic. Și dacă vrei să-mi ascuți simțurile, atunci intră în război cu mine. Toate relele ce mi se întâmplă, sau ce mi s-au întâmplat nu alt altceva decât să-mi ascută simțurile și să mă facă mai puternic decât sunt.

Dacă vrei să mor, metaforic vorbind, atunci nu intra în conflict cu mine.

Și chiar dacă mor, tot metaforic vorbind, renasc. Mă refac. Ca pasărea aia din mit. Mă refac fizic, psihic, financiar și din orice punct de vedere. Pentru că asta mi s-a dat mie de sus. Puterea asta. Puterea de a-mi îndeplini obiectivele. De a ține capul sus, fruntea drept, și privirea înainte.

Puterea de a trece mai departe. Am cunoscut decăderea și preamărirea. Am cunoscut raiul și iadul. Metaforic vorbind, bine-înțeles.

Am simțit frigul și setea, foamea și durerea. Epuizarea tuturor forțelor de orice natură. Toate astea duse la extrem. Și refacerea! Aceast binecuvântat dar dat mie de cel de sus.

Am fost jos, picat. Și m-am ridicat singur.

Am fost singur, și mi-a plăcut singurătatea. Am fost cu prietenii și mi-a plăcut să fiu înconjurat de ei.

Când am intrat între lupi, m-am făcut șeful lor. Altfel eram mort, fizic vorbind.

E mai bine să mă ai ca prieten decât ca dușman. Ca prieten sunt loial și generos. Ca dușman, nu iert și nu uit, și pot fi crunt.

Luptă îmi spunea tata. Viața e o luptă, deci te luptă.

Eu nu o văd așa. O văd ca pe un prieten. De-aia și țin la a mea și a celor care mă înconjoară. Nu suport să văd împreuru-mi persoane suferind. Și dacă văd, le refac și pe ele. Că ăsta mi-e harul.

Da, am puterea de a câștiga, la o adică orice și oricând. Însă mai bine îmi văd de treabă. Pentru că-mi știu drumul și fără hartă.

Îmi știu drumul și fără busolă. Pot să iau azimutul doar din ochi.