Razbunarea nu este un lucru rau la fel cum nu este un lucru nou. Uneltirile, daca e sa ne uitam bine in istorie au facut de multe ori parte din peisajele curtilor domnesti, regale si de tot felul.

Razbunarea a fost prezenta si in biblie in vechiul testament dar si in cel nou. Dumnezeu a razbunat sangele lui Abel care l-a onorat pe Cain si l-a pedepsit la fel cum au fost pedepsiti si inaintasii lor, Adam si Eva prin munca si respectiv nasterea de prunci prin durere.

Mai tarziu regasim pedeapsa si la portile unui templu atunci cand Iisus se razbuna pe cei care faceau comert acolo, biciuindu-i si alungandu-i. Agresivitatea uneori e necesara cand e nevoie de impunere prin forta. Cand nimic nu mai functioneaza se trece la forta.

Se pare ca asa functioneaza societatea la anumite nivele date.

Oricum ar fi toate actiunile reprezentand comportamente umane de orice tip nu pot fi categorisite ca fiind non-etice la modul radical.

Defapt etica si morala crestina, daca e sa ne uitam in profunzimea ei dar si intelepciunea populara ne ofera numeroase exemple de astfel de comportament.

Razbunarea in sine nu este un lucru rau la fel cum nici iertarea nu este un lucru neaparat bun. Doar judecata proprie poate decide de multe ori ce e bine si ce nu in situatii date.