Până nu de mult nenorocitul (sau binecuvântatul pentru unii) ăsta de semn “#” era doar o tastă pe telefon. O tastă care nu-ți folosea la prea multe. Mai ales că nici ecran tactil nu aveam.

Era…tasta diez.

Acum a devenit partea de început a semnalului că undeva pe infinitul world wide web este ceea ce tu cauți. Am ajuns în era unde informațiile majoritatea le iei de pe net. Iar hashtagul îți spune ce și despre ce e ceea ce cauți și oferi spre căutare, fie că e Twitter, Instagram sau alte rețele.

E o putere enormă într-un simplu caracter. Un caracter care în cod binar e 00100011. Puțini mai știu ce e acela cod binar și că absolut tot ce fac ei pe Facebook, Instagram sau alte rețele dai pe PC și smartphone se reduce la…0 și 1.

O ploaie de 0 și 1 bine dirijată în așa fel încât ca tu pe display să vezi ceea ce vezi după o căutare pe Google sau după orice altă acțiune întreprinsă pe un dispozitiv ce rulează orice SO (sistem de operare).

Nici nu mai avem nevoie să știm toate acestea. Însă unii din generația mea le-au învățat la școală. Pe vremea când motorul principal de căutare era Yahoo. Și când o pagină se încărca în 5 minute…