Și nu mă refer aici la indivizi care cerșesc pe drum la vârste la care sunt buni de muncă. Am întâlnit și din aștia/astea.

Ca să dau doar un exemplu aș vorbi de tipa care cerșea ajutor. O tânără destul de frumoasă dar care își trăgea o privire din aia de copil orfan provenit de la casa de copii. Nu cred că era.

Așa și tipa îmi cerea bani pentru mâncare. Adolescentă. Îi dau o dată. A doua oară când mă întâlnesc cu ea pe stradă mă aburește bine de tot. Cum? Hai să vă spun. Eram în drum spre bancomat. Tipa se dă pe lângă mine și îmi zice că nu vrea bani ci doar să-i cumpăr de mâncare. Eu neavând cash îi zic că-i cumpăr la întoarcere, că erau doar câțiva metri de la locul întâlnirii neprevăzute la bancomat și la un market.

Scot banii de la bancomat ca mai apoi văzând-o pe tipă să realizez că trăiesc într-un oraș mic în care mai toată lumea mă știe și o știe, și avea să afle dacă mă duceam cu șarlatana să-i cumpăr mâncare cât de prost pot să fiu. Cât de prost pot să fiu și să mă las dus de nas. Așa că, ca să mai atenuez din situație, scot o hârtie de 10 lei din buzunar și îi dau. Spunându-i să-și ia singură ce vrea de mâncare.

Nu durează mult, câteva zile, și mă întâlnesc iar cu tipa cu privire prefăcută de orfană de mamă, tată, frați surori câine și pisică. Îmi cere bani. I-am zis scurt și la obiect “Marș de-aici!. Se pare că fata, inteligentă, s-a conformat. Pentru ca atunci și ca mai apoi când mai avea să mă întâlnească pe stradă, să nu-mi mai ceară.

Ba și încă minune. Tipa de-acum era îmbrăcată bine, curat, privirea nu-i mai era de orfană, avea o poșetă ca accesoriu și părea preocupată cu ceva, gen vândutul florilor. “Așa mai zic și eu!”, îmi zic în gând. Era pe traseul cel bun. Măcar culegea plante și le vindea.

Trecând peste această lungă introducere, foarte lungă, cred că mai lungă ca ceea ce vreau să spun, astăzi o să scriu despre treabă…muncă.

Munca este un subiect de multe ori înțeles greșit. Cei mai mulți dintre noi suntem leneși. Trebuie să punem osul la treabă. Ca să dau un exemplu. Astăzi intru în camera proprie de burlac și nu-mi place ce văd, haine aruncate la întâmplare, pe noptieră diverse chestii care nu aveau ce căuta acolo, covorul neaspirat. Așa că îmi spun “Marș în p*** mea Iulian la treaba și fă-ți curat și ordine în cameră!” Așa că nu aveam ce face și nu-mi mai rămânea decât să-mi ascult propriul ordin. Prin urmare am dat cu aspiratorul, am făcut patul, am strâns hainele aruncate aiurea, am curațat noptiera, etc. Nu spun că e cea mai curată cameră, dar nici nu pare ca după un război sau scandal, cum părea înainte.

Așa că asta îți zic și eu ție dragă cititorule: Marș la treabă! Lasă lenea!