Îmi aduc aminte cu drag de vremurile în care împărțeam o Eugenie. De vremurile copilăriei.

Erau vremuri triste pentru că mai mereu nu aveam bani. Poate de-abia îmi ajungeau de un covrig. În timp ce alții mâncau ce e mai bun. M-am resemnat.

Mai rar îmi picau ceva bani și mâncam, ghiciți ce! Măgura! Cea mai bună dintre prăjituri ce le găseam ambalate și la un preț convenabil.

Am rămas surprins că le-am mai găsit încă. Plăcut suprins.

Așa că am cumpărat. Ce născuți în ’84 poate știți despre ce vorbesc.

Mă gândeam cu drag că asta mi-ar plăcea să-i las consoartei mele în fiecare dimineață pe pernă pentru a-i înducli ziua și ai face dimineața mai frumoasă.

Dar ce păcat că ea nu e.

În altă ordine de idei, nu știu a cui e compania care face prăjiturile acestea. Or fi cumpărat-o străinii la fel cum au cumpărat și apa de la Dorna?

Spun păcat dacă da. Spun felicitări dacă nu.

Oricum ar fi Măgura e cea mai bună prăjitură românească ambalată care s-a păstrat în timp.

Încercați-o voi ce de generație mai mică! Reamintiți-vă gustul voi generația mea! Costă doar 1 RON