Am zis să o scriu orice-ar fi, indiferent de consecițele sociale.

Asta e povestea mea, văzută prin ochii mei, așa cum o văd.

M-am născut în ’84, Bucovina.

Foarte multe amintiri de mic nu am, când ești copil timpul trece repede dar mai ales se pierd multe amintiri odată cu trecerea timpului. Dar nu vă faceți griji, eu am înregistrat tot cât am putut de bine.

Care au fost defapt primele amintiri…la biserică plângând, la biserica din sat. Mătușa îmi dă un pix, să mă liniștesc. Nu știu ce am crezut mai departe. Oi fi crezut că e jucărie sau nu? m-am liniștit sau nu?…nu mai știu. Cert e câ îmi aduc aminte pixul ăla transparent, cum se făceau odată.

Mulțumesc mătușa pentru intenție. Iată că  au trecut 32-33 de ani de atunci și încă îmi aduc aminte clar, mă miră acest fapt. Și nu am de unde să știu de unde atâta claritate în redarea…proiectarea imaginii în propria mea amintire a ce s-a întâmplat cu 32-32 de ani în urmă când nici să vorbesc nu știam.

Patul.

Stau pe pat. Dorm sau sunt pe punctul de a dormi. Aș vrea să mă cobor dar îmi e frică pentru că cred că subt pat e ceva mic negru.

Bunica.

4-5 ani.

Învăț literele dintr-un Abecedar în casă. Părinții plecați la serviciu. Bunica mă supravehează. Într-o clipă de neatenție ies afară pentru că vreau afară nu doar în casă.

Afară mă ascund într-un coteț destinat creșterii porcinelor. Probabil vroiau să-l schimbe și l-au scos afară. Nu știu ce s-a întamplat. Bunica mă caută peste tot. Și nu mă găsește. Până la urmă ies din coteț și iau bătaie deoarece i-am făcut griji că am pățit ceva.

Grădinița

Îmi aduc aminte vag că educatoarea respectivă m-a mustrat că nu port cravata. Era vorba despre cravata mea de pionier. Cravata roșie cu nasture pe care eram obligați să o purtăm.

Nu a mai durat mult și i-a împușcat pe Ceaușești.

Școala

Primele clase

M-au pus să desenez. Am desenat. Mai târziu aveau să-mi spună că sunt bun la desen și pictură. Așa am cunoscut umanitatea din oameni. Învățătoarea m-a încurajat. S-a petrecut acum doamna Piticari, fie-i sufletul în cer. Era un om de aur.

Școala generală

Încep problemele

Acasă scandaluri și bătăi prestate de tata fratelui. Cruzime, bătăi cu obiecte contondente, etc. Eu rahitic. Am avut puterea să iert. Și dă-mi Doamne puterea în continuare.

Liceul

Probleme și mai mari

Nu știam cum să scap de rahitism. Coșul pieptului îmi era strâmb și râdeau toți vecinii de mine.

Aleg să lupt fără ezitare. Mă înscriu la sala de forță. Mănânc mult până vomit pentru a-mi alimenta corpul bine cu toți nutrienții. În combinație cu multă muncă la sală, epuizare forțată, încep să mă îndrept. Mușchii au crescut iar cutia toracică se îndreaptă.

Probleme 2

Sunt terorizat de o parte din colegi. La rându-mi fac rău. Bătăi, scandaluri. Acasă e dezordine totală.

Sufăr mult de mă doare cumplit. Rabd.

Post liceu

Fratele o luase de mult pe căi greșite. Trec la pas cu moartea când fratele incendiază gospodăria. Era să murim arși. Noroc de mine că m-am trezit la timp.

Armata

La pompier

Într-un mod sadic poate și necunoscut aleg arma Pompieri. De armată să o evit nici nu putea fi vorba. Era obligatorie. Așa că o fac și o termin. Mama crede că mi-o aranjează când defapt mai mult rău mi-a făcut. Cei cu pile erau desconsiderați și terorizați. Cu toate astea mi-am câștigat respectul.

Tot aici mă vindec de depresie.

Munca

După armată urmează munca

Începusem să lucrez și înainte de armata. Când vin din armată sunt recompensat cu o bătaie bună de la mama apoi trimis la rupt oase.

Mi le rup. Muncesc din greu și până la epuizare pe șantiere.

Sporadic și muncă mai ușoară ca ospătar sau șofer.

Nebunia

Sunt sfătuit de către cea care mi-a dat viață și să merg să mă internez la psihiatrie. Ca un prost merg ascultând-o orbește când defapt nu aveam probleme mai mari ca alte persoane din libertate. Un pas greșit pentru mine. Intru în sistem, în malaxor. Apoi urmează teroarea.

Sunt terorizat zi și noapte până încep să o iau razna cu totul. Nimeni nu știe ce se întâmplă cu mine. Mama? Stă și râde de mine când eu întins pe targă mai lupt pentru încă o suflare.

Liniștea

Nemai având animalii cu ce să mă mai terorizeze îmi găsesc liniște. Fusesem în moarte clinică și nu îmi mai păsa dacă mai mor sau mai trăiesc așa că incep să se teamă. Veeo 2-3 ani îmi e bine.

Idioțenia

Profită de numele pe care mi l-am făcut și fac bani cu mine. Eu sunt idiotul la faza aceasta.

Credința și Dumnezeu

Încep să cred din ce în ce mai tare în Creator. Cu el merg înainte.

Multe au mai fost și nu sunt spuse. M-am îndrăgosti și alte femei s-au îndrăgostit de mine. Am cunoscut dragostea și ura. Am fost iubit de femeia mea și am iubit-o la rându-mi. Am fost prost și deștept.

Nebun. Am trăit multe zile ca pe ultima. Știind că poate pe următoarea nu o mai prind din motive de sănătate.

Liniște și pace nu am avut. Și nici nu o să am pentru că sunt mereu-mereu în luptă.

Fac câte-un bine cu vorba și uneori făptaș. Iartă-mă Doamne. Am încercat poate să supraviețuiesc pentru că am cunoscut ce înseamnă moartea pentru că m-a privit și am privit-o în ochi când eram întins pe targă fără suflare.

Cred că toată lumea e bună și cinstită așa ca mine.

Mârâi dacă mă hărățești. Nu am uitat să “mușc” chiar dacă nu am mai făcut-o de mult.

În seara aceasta postez asta pentru că dacă nu o fac probabil nu o să o mai fac vreodată.

Nu vreauvsă stârnesc mila.

Îmi asum cele spuse, cunosc faptul că poate voi fi privit cu dispreț de unii și cu admirație de alții pentru curaj.

Mă cunosc pe mine și nu ve-i putea să mă schimbi.

Am traseul de viață în mare făcut.

Lupt și aștep să cunosc luptători.

Uneori oamenii au nevoie de îmbărbătare.

Aștept de la voi să aveți discernământ total, conștiința trează și să bucurați oamenii, aproapele și să faceți bine și să aduceți bucurii aproapelui.

Rugați-vă lui Dumnezeu și faceți bine Fiți cu conștiința curată și totul o să vă zâmbească. Și eu 🙂

PS: scuze pentru greșelile gramaticale.