Povestea lui nimic, a muritorului de foame, și a lui Jhon

1

Jhon era un tip foarte deștept. Se descurca în orice împrejurări, în orice situații, și copiii îi avertizaaseră părinții marxiști, care îl tot cicăleau, că acesta nu are să moară de foame, ba dimpotrivă, are să facă o avere enormă.

Însă ei trebuiau să-și verse nervii pe cineva sau ceva. Așa că Jhon, își trăsese un tunaj mișto. Un tunaj natural, câștigat prin muncă – un corp frumos. Cu acesta cucerea fetele. Însă Jhon avea și un charm natural și un chip strașnic de efect pentru toate femeile sau majoritatea.

Singurul defect a lui Jhon era faptul că acesta era un vicios, la fel ca toți ceilalți de teapa sa. Îi plăcea să fumeze excesiv de mult tutun, și să bea apă, dacă acesta poate fi considerat viciu.

Jhon însă era doar un nume de scenă pentru acest personaj interesant, care este personajul principal al acestui roman. Nu vom știi niciodată care era numele lui adevărat pentru că nici maicăsa nu știa. Așa că îi spusese simplu Lucian.

Lucian era un înger decăzut de odinioară.

Jhon al nostru era unul la fel. Sau asemănător cu un înger decăzut pentru că deși credea în bine era un vicios și credea și în rău. Așadar era alb-negru. Și înger și drac. Tindea însă să urce înspre cer în aceeași măsură în care tindea să coboare înspre iad. Era pe pământ mai bine spus.