Pot să nu scriu așa postări de genul compunerilor la școală. Pot să nu scriu postări gândite mai dinainte și cu, cuvinte atent ticluite.

Scriu spontan! La fel cum vorbesc și la fel cum gândesc. Pur și simplu nu pot fi altfel. Nu am fost mereu așa dar decând moartea m-a fugărit prin 2011 am învățat și am fost forțat să fac asta și totul în grabă, de parcă nu aș mai apuca ziua de mâine.

Iar scrierile și degetele aleargă pe tastatură de parcă as fi la sprint. De parcă aș alerga la 100 de metri.