Cum astăzi sunt la muncă, ca în majoritatea timpului și vremea este ploioasă m-am gândit să iau o pauză cu blogul. Adică să nu-mi mai strofoc creierii. Însă una activă, în care să scriu ce-mi pică la mână. Deci tot să scriu. Nu vă las eu așa ușor. Și nici voi pe mine, sper…

Pauză activă-gen grevă japoneză. Numai că nu am banderola la braț. Știți ce-i aia grevă japoneză, greva aia în care toți protestează dar toți muncesc..

Și dacă tot este să scriu aș scrie despre acest subiect – pauza activă. Chiar și când mergi în concediu, faci ceva. De exemplu sport. Joci tenis dacă pensiunea respectivă dispune de un teren. Sau mergi la sala de forță. Apropo, m-am înscris la sala de forță. Nu pentru a arăta bine, cum defapt și arăt. Ci pentru a-mi descărca nervii. (uneori îi mai descarc pe taste).

Pauză activă înseamnă plimbare, participarea la evenimente culturale, la evenimente religioase, înot, plimbare, etc.

Așa că ceea ce fac eu acum, scrisul acestui articol vine ca o plăcere. Ca o pauză activă în care mă joc.

Cu referire la același subiect aș mai aduce în lumină faptul că nemții, germanii, au muncit după război să refacă țara și economia distrusă complet, degeaba. Și asta mulți ani. Au muncit degeaba, doar pentru hrană și îmbrăcăminte. Întreabă unul astăzi de pe stradă dacă vrea să mai muncească degeaba. Adică în folosul țării? Te ia și la înjurături.

Sporadic mai există inițiative. Sporadic. Gen reciclarea și curățarea zonelor verzi de către tineri, în timpul orelor.

Pe vremuri mai făceam și noi asemenea activități. Ne ducea să curățăm parcul, și ne punea un 10. Nu mai știu la ce oră era, probabil la Atelier.

Ideea este că prea puține persoane mai muncesc benevol, în folosul comunității. Iar cei care au ajutor social, o fac în silă sau deloc. Considerând-o o rușine. Ei bine află dragă cititorule că ieri am ajutat un gunoier, care era prea încărcat, avea tomberonul prea plin și mai avea și un sac în mînă să ducă vreo două pungi de gunoiae până la mașina de gunoi. Nicio muncă nu este rușinoasă. Rușine este să vegetezi, să stai, să nu faci nimic și să aștepți să-ți pice din cer.

Personal am muncit și pe șantier, ceea ce nu-mi este rușine să recunosc este că am săpat și șanțuri. Și am dus chiar și 100 Kg de ciment în spate, doi saci. Că pe atunci sacii de ciment erau de 50 de Kg. Nu ca astăzi de 40.

Și nu doar că nu muncesc benevol în folosul comunității ci nu muncesc benevol și nici în interesul lor. În sensul că-și lasă farfuriile nespălate în chiuvetă după ce au mâncat, nu-și fac patul, nu mențin camera aerisită sau curată. Ca să nu mai vorbim despre sarcinile de serviciu. Ori amintiți-vă cum s-au ridicat germanii ca economie și ca popor, și ca putere…muncind. La ei munca este foarte apreciată iar cei muncesc greu  – respectați. De exemplu căpșunarii. Chiar și români. Că li se dă un salariu mai mic sau egal cu al unui neamț, e altă treabă. Însă este o muncă grea culesul căpșunilor. O muncă pe care ei o delegă, sau deleagă, nu știum cum e corect. Pricepeți însă ideea.

Prea puțini nemți se încumetă să stea în soare sau ploaie o zi întreagă, aplecați de șale și să-și facă norma, care te rupe de spate și de șale. Însă noi românii o facem. Pentru că pentru noi 3000EUR în două luni, net, câștigate, sunt bani, și nu puțini.

Tare m-aș bucura să pot munci la cules căpșuni, în România, pe același salariu. Însă nah, probabil o să mai dureze până vom ieși de sub stigmatul acesta de țară de mâna a treia.


PENTRU A PUTEA CÂȘTIGA BANI CU DAEDALUS ONLINE TREBUIE SĂ VĂ CONFIRMAȚI CONTUL PE EMAIL DUPĂ ÎNREGISTRARE blank