O săptămână în însorita Malta

Dacă nu ai ştii dinainte unde mergi ai crede, văzând clădirile mai mult de dimensiuni mici şi medii, că Malta este o țară de mâna a treia. Şi totuşi nu e aşa. Spiritul cavalerilor templieri încă mai bântuie străzile cu aer medieval. Iar dacă te opreşti o secundă şi acorzi atenție detaliilor vei vedea decorațiunile foarte dichisite ce înfrumusețează intrările în clădirilor.

Malta este o țară insulară din Europa de Sud aflată la 80 de km sud de Italia. Practic este o insulă cu aproximativ 400.000 de locuitori şi este una din cele mai mici țări din lume. Capitala Maltei este la Valletta.

Perioada în care am vizitat Malta a fost perioada de iarna, în luna februarie. Mă bucur că am ales această perioadă deoarece temperaturile sunt mai confortabile, vara fiind prea cald aici pentru un om născut și crescut la munte ca mine.

Sunt un traveller începător iar singurul dispozitiv pentru a capta locuri, oameni şi momente din această țară a fost un smartphone nu prea scump, un Zen Phone Go, cu o cameră cu rezoluție de 13  Mp. Până acum se descurcă binişor aşa că nu o să-l schimb deocamdată (poze făcute cu el la sfârșitul articolului).

Principalul motiv pentru care am venit aici a fost faptul că am fost invitat de o rudă care munceşte aici şi am avut unde trage. De-altfel probabil nu aş fi ajuns aici prea curând. Fiind o țară insulară, cu o cultură diferită, cu locuri unice şi cu istorie, nu am așteptat să fiu invitat de două ori. Şi iată-mă pregătindu-mi un mic bagaj de mână şi pregătit pentru zborul din Suceava spre Henri Coandă şi de acolo spre Malta.

Zis şi făcut. M-am îmbarcat seara, iar a doua zi de dimineață eram în Msida, Malta. Am despachetat, m-am instalat şi apoi am plecat să vizităm Valletta, capitala. Am nimerit chiar perioada în care se desfăşura carnavalul. Ceea nu putea decât să mă încânte şi să mă facă din nou să îmi aduc aminte că e posibil să fi consumat ceva substanțe necomestibile şi urât mirositoare când eram mic

Valletta este un oraş mic ca întindere însă mare ca importanță. Nu ai să vezi pe aici zgârie nori cum defapt nu ai să vezi niciunde în Malta. Însă arhitectura m-a impresionat prin felul ei grandios. Mai toate uşile şi porțile de intrare sunt foarte mari, la fel şi pilonii de susținere acolo unde există. Majoritatea caselor au balcoane. Se zice că acestea erau folosite pentru ca doamnele să poată vorbi una cu alta despre noutățile zile şi despre ce s-a mai întâmplat. Clădirile vechi și multe din cele noi sunt făcute dintr-o rocă de-a lor, galbenă, numită ştințific globicerină care probabil se găseşte în cantitate mai mare aici decât alte materiale de construcție.

Revin la capitală. Am urcat încet dealul de la intrare în Valletta şi am trecut podul de la intrarea în oraş. Aici sunt şi multe clădiri noi, dar majoritatea din aceaşi rocă galbenă. Pe aleea principală care traversează oraşul sunt cafenele, pizzerii, magazine cu suveniruri şi alte magazine. Era mulți turişti în perioada în care am fost deşi era februarie. La una dintre cafenele am băut o cafea care, apropo, a fost foarte intens aromată. Mulți ospătari şi foarte atenți, semn că pe acolo tot timpul sunt clienți. Am rămas surprins când încasatoarea a întrebat zâmbind: „Are you French?”. Probabil după fizionomie şi felul cum ne purtam părea că suntem.

În drumul spre locul de unde aveam să vedem marea de la înălțime am coborât pe scările largi, cu foarte multe trepte, pe care coborau şi urcau cavalerii templieri. Aceste scări au fost făcute mai puțin înalte şi mai late pentru ca aceştia să poată merge mai uşor pe ele cu armura grea pe care o purtau pe atunci.

Odată ajunși acolo, la unul dintre punctele cele mai înalte, am privit largul mării Mediteraneene, o parte din țărm şi alte câteva oraşe din depărtare. Acolo vederea este panoramică, putându-se vedea trei oraşe mari ale țării aflate unul lângă altul. Lângă gardul care delimitează aleea pentru pietoni de țărmul abrupt și mare m-am simțit ca un rege. A fost o senzație de nedescris să văd marea și orașele din depărtare și mai ales de la înălțime.

În ziua aceea, când m-am urcat pe autobuz din Valletta înapoi spre Msida erau două fete cu bilet ce le expirase de câteva minute dar şoferul le-a dat totuşi voie să călătorească.

Într-una din următoarele zile am mers la cetatea din Mdina. În cetate turişti de prin toate părțile intrând și ieșind, unii cu trăsuri trase de cai, serviciu oferit de localnici. Străzile sunt cum erau demult şi mult aer medieval. De sus de la cetate poți vedea mare parte din Malta în toată splendoarea ei şi marea Mediterană. Cetatea în sine este ca un mic orăşel, cu străduțele ei și cu clădiri istorice, lipite una de alta, tipic arhitecturii urbane specifice locului.
O catedrală veche şi mare cu decorațiuni şi uşă imensă aşteaptă să fie admirată la câteva străzi mai în sus. Orologiul cetății a bătut ora exactă. Afară era însorit. Apoi am intrat într-un magazin mic cu obiecte din sticlă de Mdina ce oferă cumpărătorilor produse de sticlă frumos colorate. De la globuri şi pahare din sticlă până la bijuterii şi tot felul de decorațiuni. Puțin mai sus în cetate ajungi la zidurile groase de unde se poate admira o mare parte din Malta.

Bineînțeles că cel mai mult am bătut la picior Msida, locul unde am fost găzduit. Acolo cel mai mult am fotografiat marea, bărcile de diferite culori şi vaporaşele cu pânze. Uneori câte o rață se odihneşte fericită la soare sau prinde peşte în apa sărată. Pe străzi vezi clădiri încărcate cu istorie sau noi dar care păstrează specificul. În Msida se construieşte foarte mult prin urmare în această perioadă poți vedea mai multe șantiere deschise.

În penultima zi de ședere am conversat puțin cu un bătrân care vorbea engleza. Ei au două limbi oficiale, malteza şi engleza însă limba engleză este vorbită mai mult de tineri. Mă întreba calm dacă am fost în Valletta. M-am bucurat să pot răspunde că da, le vizitasem capitala. A doua zi mi-am făcut bagajul cu părere de rău că plec, totuși bucuros că merg spre casă, ultimele imagini fiind cele de pe geamul avionului de deasupra mării.

Sunt mulți imigranți in această țară, majoritate fiind de culoare, din Africa, veniți pentru un trai mai bun. Cei mai mulți am văzut că muncesc pe şantiere. Firește că aici nu ninge iarna, sau poate odată la zeci de ani. Sunt bucuros că am prins vreme frumoasă. „Aici trei sute de zile pe an este soare, spunea cineva stabilit aici.” Oamenii în Malta sunt binevoitori și relaxați. Nu se grăbesc nicăieri. E mai puțină agitație. Se comportă relaxat şi în trafic. Nu ai să vezi în această țară că se înjură la volan. Sunt ințelegători. Dacă vii dintr-o zonă rurală cum vin eu s-ar putea ca Malta să-ți fie mai aproape de suflet decât oraşele aglomerate cu clădiri foarte înalte şi cu aglomerație.

Malta este un loc de prima mână nu numai pentru vacanțe şi pentru vizitare dar şi un loc în care mulți au ales să-şi deschidă aici afaceri datorită impozitelor care sunt foarte mici. Legislația din domeniu ajută şi ea mult oamenii de afaceri şi inițiativele antreprenoriale.

Merită să-ți petreci aici o vacanță sau măcar un city break. Gândul te va fura și poate te vei gândi cum ar fi dacă ai locui permanent în această țară însorită și cu parfum medieval.