Îmi aduc aminte cu drag de vremurile când tăiam o înghețată în două și o împărțeam cu sorămea. Ni se părea atât de bună, parcă mai bună la gust decât dacă am fi mâncat fiecare separat, înhețata lui.

Cumva îi dădea un gust mai special, se topea mai repede și era mai bună. Pentru că scoasă direct din frigiderul de înghețată și mâncată imediat am fi putut răci.

Îmi aduc aminte de împărțirea unei bomboane găsite pe drum, lângă pârâu. Pe atunci nu se prea găseau bomboane, sau mai deloc. Acum sunt peste tot și nu mai mănâncă nimeni nimic cu poftă, nu mai savurează plăcerea de a mânca o portocală, o banană, un mic, cu pofta aia, de urs.

Ce bună era îngețata tăiată în două la vafă!