Mi-a spus la un moment dat o tipă cu veleități scriitoricești să nu mai vorbesc despre România, că vorbesc prost și s-ar putea să supăr pe cineva mult mai puternic și mai inteligent ca mine. Tipa a rămas în obscur, trăindu-și fericită viața.

Eu nu.

Înfrunt furtuni zilnic în linia întâi.

Dreptul mi-l iau singur pentru că cred că mi se cuvine. Dreptul la a vorbi despre țara a cărui cetățean sunt și care crede în cetățenii ei. Compatrioți.

Așa că nu țin cont de sfatul ei venit din invidia pentru un discurs inteligent construit și venit din inimă.

Mai cred că țara se poate schimba în bine. Mai cred că românii sunt un popor deștept, curajos și cu identitate.

Mai cred că suntem isteți.

Mai cred că suntem priviți cu dispreț uneori din cauza țării de proveniență. Și cu admirație în același timp când demonstrăm de suntem în stare.