Cunosc persoane care au lucrat la negru toată viața lor. De la împlinirea vârstei de 18 ani muncesc. Acum sunt la vârste de 40 de ani și nu au nimic pe cartea de muncă. Nu au fost întrebați măcar dacă doresc carte de muncă. Când au început să fie luate mai în serios munca la negru și cărțile de muncă, după valul euforiei de liberate de după revoluție, au început să se gândească și la asta.
Acum încep să se gândească din ce în ce mai serios. S-a profitat de ei, de puterea lor de muncă, de avântul lor ca tineri care doreau să arate că pot muci mult și merită mulți bani. Unii care au mai lucrat prin UE și-au mai făcut câte o vilișoară. Alții care au muncit prin RO nu au făcut nimic cu viața lor, dimpotrivă, și-au distrus-o.
Munceau pe rupte, pentru un 40 RON pe zi, cum erau sumele pe atunci. Acum acești tineri, acum ajunși la vârst mijlocie în mare parte muncesc și acum la negru, pe sume din nou mici, din nou profitându-se de ei. Viața e nedreaptă. Nu mai munciți fără carte de muncă!
Si daca angajatorul nu iti inregistreaza contractul si nu iti plateste dariile ce faci ?
Semnezi un contract si apoi acel daca nu este inregistrat in sistem ce faci ? – Mergi mereu sa te interesezi daca angajatorul e corect si ti-a inregistrat contractul ?