Astăzi m-am trezit la ora 10:12 AM. Aveam restanță la somn. Acesta este unul dintre beneficiile muncii online, la domiciliu sau de freelancer sau cum vrei să-i mai spui.

Te trezești la ce oră vrei, te culci la ce oră vrei.

Îmi aduc aminte cu nostalgie și cu o oarecare oroare (a se vedeam mixu-ul de sentimente) de vremurile când trebuia să mă trezesc fix la ora 5:30 sau 6:00. Dar fix. La secundă. Asta după o zi întreagă de muncă până la epuizare fizică și psihică.

A doua zi trebuia să mă trezesc iar. Mă dureau tălpile la picioare. Aveam febră musculară la tălpi mai în fiecare zi de la atâta muncă. Nu mă plângeam și nici nu-mi trecea prin cap vreun gând să mă plâng. De-altfel cum nici acum nu o fac, ci scriu astea doar cu titlu informativ. Și mai exct anume ca să știi că: toate trec, toate sunt trecătoare. Fie că sunt probleme fie că sunt bucurii mai mărunte sau mai mari, toate, dar absolut toate, la un moment dat trec. Se duc de parcă nici nu ar fi fost.

Nu ne mai rămâne decât contemplarea, dacă știți ce e aia, dacă nu căutați în dex. Și tot așa, mai departe până începe alt ciclu al vieții. Alte perioade bune și frumoase, alte sentimente, alt fel de a privi viața, și implicit alte probleme, sau care ni se par nouă a fi probleme. Pentru că uneori, nu-i așa, unii se plâng că nu au destul zahăr în cafea în timp ce alții nu au mâncat de două zile, și nu se plâng. Sau alte probleme mai grave.

Nu se plâng pentru că nu le stă în fire. Și e ceva normal în fiecare fire a omului. E normal atât să te plângi cât și să nu te plângi. Depinde de firea ta.

Toate problemele au rezolvare, îmi spune cineva. Iar iau am adăugat în minte că dacă nu are rezolvare vreo problemă atunci înseamnă că nu e o problemă.

Trebuie să mergi mai departe orice ar fi. Fie că treci prin bune, fie că treci prin rele, viața e un dar neprețuit, și nu-l irosi pe fleacuri. Bucură-te de prezența celui de lângă tine.

Situații uneori te duc în locuri nefavorabile și extreme. Dar oare nu sunt plante care cresc și în deșertul Sahara? Sunt, dacă vrei să-ți spun una întreabă-mă! Nu sunt animale care trăiesc la poli, acolo unde este cel mai frig? Sunt, probabil le știi deja.

Uneori te poți întâlni cu tot felul de oameni. Buni, răi, sau care nu corespund normelor tale de bună purtare sau care nu corespund la ceea ce ai tu în minte că ar trebui să fie un om. Vezi-ți de treaba ta și lasă oamenii în pace! Nu știi povestea nimănui pe deplin pentru a judeca. Nu poți să știi ce situații extreme l-a adus în acea postură.

Nu judeca pe nimeni, asta e cel mai important. Și o să poți trăi fericit/fericită. Dar nu cu vorba să nu judeci. Ci în gândul tău, acolo, adânc, în adâncurile minții.

Viața e prea scurtă.

Nu te teme să fii judecat și nu judeca!