Titlul ăsta sună așa de parcă ar fi un dicton pentru fetele virgine.

La ce mă refer defapt.

Observ oameni cărora li se oferă cunoștințe înainte de a fi pregătiți să le primească. Trec pe lângă urechile lor la fel cum trece trenul Iași-Timișoara pe lângă haltele dezafectate. Le vezi dar nu oprește în ele.

Unii ascultă și bagă la cap.

Asta e important.

Dacă ai ceva cunoștințe de oferit să le oferi la timpul potrivit celui pregătit să le primească!

Altfel irosești doi timpi. Al ei/lui și cel mai important propriul timp. În care puteai face ceva. În care puteai merge cu ceva înainte.

Și dacă totuși le oferi să le oferi într-un mod în care știi sigur că le primește și ține cont de ele. Oricum îți vei da seama dintre ce-i în care vezi că există un potențial care este cel care le primește.

Mă refer aici la cunoștințe dintre cele legate de bunul trai. De viețuire. Și de tot ce ține de sfaturi de viață și nu numai.

Oferă doar celor care țin cu sfințenie la ceea ce tu ai ținut. Și nu unora care își bat joc de ceva prețios, nedându-și seama defapt ce le oferi. Or poate prea târziu.

Nu da sfaturi gratuite aiurea. Mai ales dacă nu-ți sunt cerute.