34 de ani. De 34 de ierni sunt tot aici. Pe meleaguri Bucovinene. 34 de ani în care îndur chinul și 34 de ani în care mă bucur. 34 ani în care am suferit și am făcut pe alții să sufere.

E drept. Am mai fost plecat pe ici pe colo. Am mai hoinărit prin lume în căutare de nimic sau amăgit de false dorințe, sau poate de dorințele altora. Că mi-am pierdut încrederea în semeni. E nimic, poate oricum nu o aveam. Poate era doar o iluzie la fel ca multe altele ale multor alții.

Nu sunt trist. Sunt doar secat.

Ar trebui să nu spun asta? Ar trebui să nu spun ce simt doar de dragul aparențelor?