După ce am terminat liceul și am luat BAC-ul am simțit nevoia să am banul meu, așa că vroiam să lucrez. Cel mai repede era de găsit de muncă pe atunci cu ziua. Țin minte că primii bani i-am făcut din așezat niște bârne de lemn mari. Lucram împreună cu un vecin. Am făcut primii bani, nu mulți dar erau ai mei.
Apoi am mai prins zile când ba era de făcut un gard, ba de vopsit ceva, și așa făceam bani. Îi cheltuiam pe hrană și îmbrăcăminte din câte îmi aduc aminte. Aveam 19 ani.
Mai apoi am început să lucrez în construcții, un loc de muncă unde veneam la oră fixă, cu pauze fixe, cu program oarecum fix, uneori plecam mai târziu. Banii pe care îi primeam atunci pentru munca pe care o făceam erau extrem de puțini privind retrospectiv. Se profita de tinerețea noastră și de puterea noastră de muncă.
Am săpat șanțuri cât lucram pe șantier, am dat la târnăcop și lopată și nu îmi e rușine să o spun. Mai târziu am furat și meserie, nu am uitat cum se tencuiește, cum se trage un glet sau cum se finisează, pentru că am lucrat mult în acest domeniu.
Când m-am angajat ospătar administratora de atunci mi-a spus de la bun început că o să fie nevoie să fac și alte genuri de muncă nu doar să servesc clienții la masă și să debarasez, am acceptat. Trebuia să dau cu mopul și am spălat chiar și toaletele la pensiune, chestii ce țineau de curățenia pensiunii…nu îmi e rușine. Am câștigat banii mei, nu am cerut de la nimeni.
Aveam mai târziu să încep o carieră în comerț, treabă cu care mă ocup și acum. Avem o afacere de familie, un mic magazin și aceasta este principala sursă de venit. Am prins drag de această meserie pentru că interacționez cu foarte multă lume de diferite categorii sociale și din diferite nații, pentru că pe aici vin și turiști străini.
Nu e ușor, uneori e greu, există concurență, nervi măcinați, perioade moarte extrasezon, și multe rahaturi de înghițit din partea multora care se cred superiori, dar sunt doar în gândul lor. Uneori mă destresez după perioade mai grele cu o cafea scurtă și o țigară la un restaurant din apropiere. În concediu nu am mai fost de mult timp. Eu dau cu mătura și mopul în magazin și nu avem angajați.
Așa că nicio muncă nu este rușinoasă, important este să faci bani cu care să te întreții sau să-ți întreții familia. Chiar și acum uneori mai sunt solicitat la vreo chestie de mutat mobilă sau alte treburi care necesită muncă fizică și merg, și nu îmi e rușine atât timp cât sunt plătit.
Probabil o să ridic standardele la un momentdat, nemai având nici eu 18 ani și forța necesară, deja coloana dă semne de oboseală, anul ăsta fac 40 de ani. Unii ar spune că-s încă tânăr și în puterea vârstei, și uneori chiar mă simt așa când mai ies seara la alergare și termin cu un șprint. Unii de 18 ani nu au rezistența mea dar probabil asta e deja altă poveste…
la multi ani si mult succes cu afacerea, cel mai bine e sa lucrezi pentru tine si nu pentru altul eu am 28 de ani si inca lupt pentru asta din pacate
vali: mersi, fă doar primul pas dacă nu ești prea obosit după job și poți lucra și pentru tine. Deja ai blogul și ăsta poate fi considerat un prim pas. Eu am monetizat mult blogul acesta, nu mai știu cât ține faza dar cât ține ține.
E o rusine pentru unii care cersesc dar sa muncesti nu a fost niciodata o rusine indiferent de domeniul de activitate
Perfu: pentru unii mai fitosi anumite genuri de munca constituie o rușine.