Am fost întrebat zilele acestea, ce fac așa târziu eu noaptea, de ei văd lumina aprinsă în cameră la mine, uneori până la 3-4 dimineața. Am răspuns că muncesc. Pentru că am nevoie de încălțăminte, pentru că deși ai mei sunt plini de bani, în loc să mă sprijine măcar, moral, atât, îmi iau, și material, și moral.

Mă plâng…știu. Da, în acest articol mă plâng. Promit că e ultima oară când o fac, pentru mine.

Am dezvoltat un sentiment de autocompătimire, sentiment care cred că va dispărea. Acest sentiment vine și din faptul că, compătimesc pe alții aflați în situații dificile, și atunci cred, se extinde acest sentiment de milă și asupra propriei mele persoane.

Lucrez până târziu pentru că am nevoie de aparate de bărbierit, să mă bărbieresc, de un tuns, care costă bani și nimeni nu-mi dă, dimpotrivă, mi se pun bețe în roate. Pentru că am nevoie de săpun, de șampon, pentru igiena personală, chestii pe care le aduc în gospodărie, și nimeni nu mi le decontează. Pentru că am nevoie de haine. De cartelă la telefon, de bani cu care să merg să mă spovedesc și să împărtășesc, să pun acatiste, pentru că și acolo trebuie bani. De hrană, de un concediu, de, de , de…. Și mai ales de o atingere, de o simplă îmbrățișare, sau măcar o atingere nevinovată de femeie, nu pe zone intime, măcar pe braț, pe creștet. Acum că am zis-o, nu aș mai accepta-o pentru că ar veni din milă.

Primesc în schimb…munți de ură. Încerc pe cât pot să nu fiu parșiv. Să nu profit, să fiu corect. Cred că sunt corect. Într-atât de corect încât tind să trec de limita de jos a idioțeniei și prostiei și să mă înec în ea. Am observat că cei de care se râde, sunt cei corecți în gând și faptă. Cei care se impun sunt cei care înșeală, care se ocupă cu ilegalități, care fac rău altora pentru a fi ei…bine.

Mă plâng, știu. Da, în acest articol mă plâng. Promit că e ultima oară când o fac, pentru mine.

Revenind la titlu. Unii lucrează după un program, alții nu. Depinde ce funcționează pentru fiecare. Unii privesc cu sfințenie sfântul somn. Trebuie să…doarmă, dacă se poate….și pe ei.

Unii…muncesc, pe schimburi noaptea, ca paznici sau în gărzi. Având în trecut un serviciu de o natură în care trebuie să mă trezesc imediat ce suna alarma, și să plec la treabă în secunda în care suna, nu prea mai pot dormi, noaptea. Ceea ce nu face decât să mă încânte pentru că nopatea am liniște și pot munci cu drag și spor. Pot citi, și să înțeleg ceea ce citesc, pot picta (pasiunea mea) fără vacarmul dimprejur.

Ca freelancer, fie că ești blogger, fie că ești programator, copywriter, etc, e bine să lucrezi când îți vine ție să muncești, când ai tu chef, și obligația de a munci. Nu-ți poți impune să dormi, dacă ai un contract ce presupune să muncești la o anumită oră, pentru că…trebuie să dormi.

Călugării la mănăstire, dacă este să trec în registrul ăsta, se trezesc de două ori pe noapte, veghează și se roagă câte două ore, dorm patru ore pe noapte, și ziua muncesc de rup. Apoi vine un pulifrici să spună că-s poponari sau fut copii.

Mergi tu, călugărește-te, dormi patru ore pe noapte, și ziua fi rupt de muncă, că nu te ține nimeni dacă nu muncești, și nu respecți programul mănăstirii, și apoi stai și fi privit și cu dispreț de către…nu știu cum să-i numesc, copii de bani gata probabil, care vor vedea la un moment dat ce înseamnă…viața și cum te poate fute, indiferent cine ai fi. Viața, acest minunat dar, care nu are preț, și care încă mai cred că e frumoasă, și că după ea, după ce se termină, mai e una, viața de apoi, unde poți fi bine sau rău, în funcție de ceea ce pe lumea aceasta ai făcut.

Concluzionând. Nu. Nu este neapărat obligatoriu, ca freelancer, ca blogger independent, să ai un program. Nichita Stănescu scria noaptea, pictorul Bălașa, picta doar noaptea, etc. Fiecare își câștigă pâinea cum poate și când poate, ziua, noaptea, dimineața, vinerea sau sâmbăta, duminica sau joia, muncind mai mult sau mai puțin. Înșelând statul sau pe alții sau săpând șanțuri. Omorând ca mercernari în războaie sau pictând tablouri și vânzându-le fanilor lor.

Reconcluzionând. Fă ceea ce este corect. Astfel ești cu sufeltul împăcat. Când nu știi ce este corect sau nu, consultă cele 10 Porunci biblice…Nu fura, nu ucide, etc. Consultă codul muncii, dacă ești patron, consultă codul penal, civil, codul bunelor maniere, codul rutier, etc.

Lasă șmecheria, lasă epatarea, pentru că la capătul oricărei șmecherii e o vale adâncă, o prăpastie lunecoasă și abruptă, și nu ai de ce te prinde și nici cum urca înapoi. Jos, pe fundul prăpastiei, e adevărul care iese întotdeauna la iveală, realitatea, și nu ai prieteni și pe nimeni care să te ajute, să te susțină, și care…să-ți fie aproape, fie rudă, coleg, frate, soră, cumnat, etc.

Banii vin și pleacă, mașinile scumpe se strică, băncile își cer dreptul, ratele se adună. Cei care muncesc, au. Pentru cei care trăiesc din munca pământului – respect! Pentru șarlatanii care profită de naivitate și influență, care își câștigă banii din teroare, înșelări, droguri (care curmă viața tinerilor slabi de fire) am compătimire și dispreț. Le prevăd un viitor sumbru.

PENTRU A PUTEA CÂȘTIGA BANI CU DAEDALUS ONLINE TREBUIE SĂ VĂ CONFIRMAȚI CONTUL PE EMAIL DUPĂ ÎNREGISTRARE blank